agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-06 | |
Viata iti ofera mereu provocari; in fiecare clipa, fiecare dintre noi isi primeste portia individual-caracteristica – de preocupare si neliniste. Poti sa ai o viata fericita si lipsita de griji, si totusi, natura ta sa te inzestreze cu o anumita preocupare, o anumita stare de anxietate ce isi va construi paralele in cele mai neasteptate moduri, chiar si intr-o existenta cu desavarsire linistita. Este fascinant sa observi suferinta unui om ce ar putea fi fericit, si totodata este remarcabila fericirea si linistea interioara, motivanta, a unui om construit sa fie, sa actioneze si sa gandeasca pozitiv ! Dincolo de aceste aspecte, insa, copilaria se dovedeste a determina, pe fondul genetic ce ne particularizeaza, adevarata orientare a starii psihologice ce foarte probabil isi va continua trendul de evolutie si in anii maturitatii, fara sa desfasoare vreo schimbare notabila – in lipsa unor evenimente cu adevarat dramatice.
Prin urmare, o personalitate puternica va fi avut o copilarie in care i se vor fi oferit adevarate lectii de viata – dure, tinzand chiar spre sfera traumatica a trairilor din acea perioada. Desigur, vorbind de traume, efectul lor este imprevizibil, putand conduce o personalitate catre sfere inalte, ori dincontra, prabusind-o spre trairi frivole si tematoare, nebunesti ori chiar demente ! Pe de alta parte, insa, un camin fericit, o copilarie rasfatata si obisnuinta de a primi de-a gata toate acele lucruri pe care printr-un planset cristalin un copil ar putea indica ca si le doreste, toate acestea pot influenta in mod previzibil determinant personalitatea viitoare. Genetic vorbind, acel individ – daca este inzestrat spre a deveni un caracter puternic – are sansa de a se transforma intr-un individ arogant si ambitios, capabil sa isi fixeze mereu obiective perfectioniste spre care sa isi impinga limitele intr-un mod admirabil, insa cel mai adesea evitand eforturile extreme – recurgand mai degraba la cea mai pragmatica si scurta cale. E de presupus ca existenta lui poate atinge niveluri remarcabile de fericire, insa destul de limitate din punct de vedere al realizarilor si revelatiilor existentiale. Se poate presupune, astfel, ca marii lideri nu vor fi aparut – decat in cazuri extrem de rare – si mai degraba ca urmare a unor socuri traumatice deosebite in adolescenta sau la maturitate – din copii ce au primit o educatie foarte ingaduitoare… Exista, insa, adesea, indivizi ce au avut parte de o copilarie rasfatata, si au – din punct de vedere genetic- o constructie mediocra ori sub-mediocra.
Acestia din urma au mari sanse sa fie nefericiti, intrucat viata este foarte probabil sa nu ii mai mangaie cu aceeasi tandrete si atentie cu care au fost ei obisnuiti inca de mici. Totusi, mentalitatea formata inca din copilarie i-ar putea orienta spre incredere si optimism… iar in acest caz, ar putea sa se trezeasca in ei anumite instincte si motivatii ce ramasesera atata timp in expectativa. Chiar si asa, insa, ei vor resimti socurile cu o intensitate dramatica, se vor clatina in perioadele stresante, si vor sovai in fata alegerilor importante. Circuitul lor interior va fi alimentat de intrebari precum “De ce mi se intampla mie asta ? De ce nu putea sa se intample asa cum doream ?”, ramanand in afara mentalitatii pragmatice si mature orientate pe intrebarile “Ce pot face pentru a obtine ceea ce imi doresc ? “. De asemenea vor fi inclinati spre abordarile pasive, chiar si in situatiile extreme in care vor fi fost presati sa vina cu o solutie concreta si cu un set de decizii rationale. Vor iubi cu egoism, si vor resimti cu dramatism fiecare moment. Vor gresi adesea fata de oamenii marginali iubirii lor, si vor fi predispusi a gresi fata de ei insisi in fata celor pe care ii iubesc. Inclinatia lor patologica de a dramatiza lucrurile intense ii va plasa in fata pericolului iminent de a isi narui fericirea cu usurinta, si la a o recladi prin forta imprejurarilor, folosindu-si la un nivel impulsiv-primar anumite instincte si automatisme specifice “starii de bine, liniste si satisfactie” cu care au fost obisnuiti, astfel, in mod concret, lucrurile evoluand independent de vointa lor ce foarte adesea va fi usor de clatinat si de influentat. Vor cauta mereu idealul intiparit inca din copilarie in sufletele lor, si vor plange atunci cand nu il vor gasi in forma pura, neintelegand ca obiectivele sunt facute sa se muleze pe om, neramanand in mod rigid, simplist si invariabil inghetate in perfectiunea lor universala. Daca ii vei spune unui astfel de om ca iubirea si fericirea sunt stari dinamice imperfecte si cu siguranta variabile in conditii de timp si, desigur, de spatiu, atunci cu siguranta il vei intrista ! Acesti oameni cauta si viseaza idealist, cred si spera naiv, dispera patetic, calca peste cadavre considerandu-si in mod egoist iubirea in particular ori dorintele in general unice in sistemul lor monocolor si se vor gasi adesea in imposibilitatea de a raspunde cu altruism si maturitate oricarui individ marginal intereselor lor idealiste, indiferent de natura ori coordonatele lui. Ei vor fi vesnic macinati de un conflict interior intre dramatismul extrem de natura a le complica perceptia, si mijloacele simpliste si brutale de a alerga catre sau de aceasta – in mod adesea irational !
Nota : Reflectii marginale - evolutia personalitatii, sub (in)semnul copilariei, 3.11.2005 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate