agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-19 | |
Cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt.
Aceasta a fost o introducere de cuvinte. Mai tarziu o sa-mi fie rău pt ca totul e închis: ușa, eu, el, gandurile si aerul dintre noi. Doarme. Oare ce vrea? Intind bratul si ii ating coapsa, e rece. Oare ma asteapta? Acum e mai tarziu si intr-adevar mi-e rau. Mi-e rau de teama, mi-e rau de neputinta, mi-e rau de nelinistea cu care eu il privesc si el nu ma vede. Mai târziu am sa vărs pentru ca toate sunt in continuare închise. Trezește-te, mi-e rău!!! Oare mă aude? Doarme in continuare. Ma intind cu spatele lipit de spatele lui si atunci el se trezeste, nu-mi mai e rău pentru ca toate mă cuprind : el, pacea si liniștea cu care eu nu-l mai privesc dar el mă vede. Acum e din nou mai târziu, mi-e teama de el care tace si care isi așterne tăcerea pe trupul meu speriat. Oare mă vrea? E in continuare deasupra mea cu privirea fixa la ochiul meu drept, încercând sa-mi linisteasca obrazul, fruntea, gatul si sânul drept cu buzele. Ma cuprinde o febra cumplita in tot corpul si mi-e din ce in ce mai frica, ceea ce ma face sa ma intreb : Oare Eu il vreau? Cred ca a simtit intrebarea pentru ca e din nou intins langa mine rasufland parca mai greoi. Un timp confuz trece printre noi,iar eu il simt pentru ca ochii nu vor sa se inchida, iar sufletul nu vrea sa-mi adoarma. Tarziul se incheie, raze de lumia patrund pe langa perdea aratandu-mi milioanele de firicele de praf din incaperea stramta in care cuvintele au murit in momentul in care noi nu ne-am spus "noapte buna". Noi nu am murit odata cu nespusele cuvinte. Suntem mai vii de cand imi spune ca "sunt mica si frumoasa" si "ca are grija de mine". Cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte... Undeva la mijlocul tacerii au aparut soaptele...usoare,calde,si intotdeauna pentru Mine. Undeva la mijlocul nostru au aparut visele...scurte, ciudate, si intotdeauna despre Noi. -Nu te vad -Te simt - Taci! Tacere, Tacere, Tacere, Tacere "Desi urasc punctul, Doamne, locuiesc într-un punct." (Nichita Stanescu") .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate