agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2269 .



Cartea de Amintiri
proză [ ]
5

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nucu Stoian ]

2005-11-25  |     | 



Focul de tabara

E seara… soarele coboara printre tufele de Salcioara, lenes si rosiatic; in aer se simte miros de pamant si de fin cosit; roiuri de gáze se zaresc, ca niste norisori negri si jucausi.
Azi dupa pranz mi-am pregatit costumul popular (ia alba, cusuta cu rosu) pentru serbarea de deseara.
Insotitoarea ne spune ca deseara facem foc de tabara, si copii care au fost cuminti si ascultatori in tabara, vor primi cadouri de la o zána alba, din padure..
Stam adunati in cerc, sezánd in jurul unei grámezi de vreascuri, asezate in picioare, cu virfurile spre cer; grámada este atat de mare incát ma si inchipui ascunzandu-má printre lemnele groase din josul grámezii; vine un nene care indeasá cateva máini de paie sub grámadá, si le stropeste cu gaz, dintr-un bidon lunguiet si alburiu;
Soarele a dispárul la orizont, lásand pe cer cáteva reflexe ruginii, care pálesc incet intr-un galben pierdut in imensitatea albastrá; coroanele copacilor de la marginea poienii sunt negre si adáncite in liniste… pádurea a adormit.. o adiere, freámátá frunzele copacilor… má gándesc cá pádurea a inceput sá viseze, si ofteazá in somn;
Se aprinde focul… un fum alburiu, tulburá limpezimea aerului rácoros de seará.. primele flácari urcá rosii si jucáuse, aruncánd umbre si lumini pe fetele inmármurite de fascinatie ale copiilor; lemnul trosneste, si scántei rosii se ridicá spre cer invártindu-se.
Copii incep sá cánte un cántec de tabárá…
Uite ! Uite! Strigá o fetitá de la marginea cercului, sárind in sus si aratánd cu degetul spre pádure; cántecul se intrerupe brusc, si toatá lumea priveste spre pádure: O luminita alba coboara parca plutind, printre copaci; am gura cascata, si uscata de emotie ; trebuie sa fie zána cea alba! Oare voi primi si eu ceva? Stiu ca nu prea am fost cuminte; la gandul ca s-ar putea sa nu primesc nimic, m-I se umplu ochii de lacrimi; incep sa vad focul in dungi prelungi rosiatice; ma sterg cu maneca de la ie, si privesc:
Zána este alba, alba (ma intreb daca nu cumva e chiar alba ca zapada!), are intr-o mana un felinar care o invaluie intr-o lumina blanda; parul iei negru coboara lung, in valuri, de sub o coronita din flori de padure. Are rochia lunga, de puf, usoara ca o perdea, cu maneci dantelate, si manusi albe; pe brat poarta un cos auriu, din nuiele, cu manerul rasucit, pe care sunt impletite si cateva frunze de iedera; cosul e acoperit cu un servet alb. Zána zambeste, si se apropie:
De ce plangi? Nu spun nimic… ma ia in brate, si ma lipeste de umarul ei… sunt fericit! Am atins o zána! ..am uitat de cadou…
Zána imparte din cos mere si halvita, ciocolata, bomboane si napolitane; insotitoarea ne aduce si ea o cutie mare de jeleuri; zána se aseaza in mijlocul nostru, si incepem sa-I cantam si sa-I recitam poezii… focul se stinge incet, incet…. Mergem spre dormitor… inima mi-e plina de bucurie, si ma gandesc ca zána a gonit vrajitoarea nebuna din padure… padurea doarme, si ofteaza usor..
In dormitor lumina albastruie a lunii se intinde de la pervaz, printre paturi, pana la perete; adorm repede, si visez ca merg de mana cu zána prin padure, si cautam ciuperci rosii cu buline albe.

Viorel

Neagu Viorel este primul prieten de care imi mai amintesc; este mai mic de inaltime decat mine, slabut si brunet; are parul dat intr-o parte, si ochii negri; azi este ziua lui, si m-a invita la el acasa sa ascultam povesti la Pick-up. Imi place Viorel! El nu e ca Serban, care se bate si alearga prin camin tipand la copii; suntem soimii patriei, amandoi in grupa mare;
Plecam de la camin, si urcam scarile lungi, cu balustrade din teava, vopsite in verde.
Mama lui Viorel ne pune o placa cu povesti: Praslea cel voinic si Merele de Aur; ne asezam pe covor, uitandu-ne la coperta si ascultam cuminti povestea… afara se intuneca… ma incalt cu pantofiorii mei rosii de lac, si cu paltonul in carouri rosu cu negru si galben.
Afara este lumina de la stalpii de pe strada; In fata mea il vad pe Tataiu’, care ma cheama la el si ma ridica in brate:
- Unde ai fost mai Nucusorule?
- Am fost la Neagu, sa ascultam povesti!
Tataiu’ e imbracat cu o haina de piele neagra, are pantaloni bleumarin cu dungulite visinii, si pantofi negri; mergem acasa.

Clasa 1-a D

Scoala este peste drum, dupa sala de sport, dupa groapa de nisip, in curtea scolii; in curtea scolii mai sunt doua panouri mari de baschet, iar langa ele sunt doua porti de handbal; chiar in fata scolii este terenul de volei; scoala este mare si verde, cu grinzi galbene, si are o gradina in spate, plina de braduti si de garduri vii;
15 Septambrie. Afara este innorat, si mama ma duce la panou, sa vedem in ce clasa sunt; dupa aceea imi caut clasa la careul din fata scolii.
Invatatoarea mea este grasa, si vorbeste tare.
Costumul meu este bleumarin, iar camasa este bleu, in patratele mici albastre; de primul nasture de la camasa am prinsa cravata de soim, iar in spate am un ghiozdan maroniu, cu catarame argintii;
In fata scolii este un postament din lemn vopsit in gri-albastrui, cu o catedra mare, acoperita cu o fata de catedra din plus rosu.
Vorbeste tovarasul director al scolii, si ne ureaza bun venit in noul an scolar; tovarasa invatatoare ne numara (suntem 31 in clasa 1-a D) si ne conduce in clasa; scoala este intunecoasa, iar pe hol sunt covoare rosii cu alb, acoperite de traverse lungi, albe cu dungi verzi; urcam scarile; clasa 1-a D este la etajul 1, la stanga, a doua usa din partea dreapta.
Intram. Pe banci sunt cartile de a’ntaia, asezate frumos pe coltul din dreapta a fiecarei banci; avem abecedarul si aritmetica si cartea de muzica; pe pereti sunt panouri cu linioare, bastonase si litere frumos ortografiate, pe liniatura de caiet de caligrafie.
Tovarasa invatatoare ma aseaza in prima banca de la fereastra, alaturi de Vlad Bogdan.
Se striga catalogul, ca sa facem cunostinta cu tovarasa invatatoare; trebuie sa ne ridicam si sa raspundem „prezent”. Nu stiu ce inseamna prezent, dar suna frumos si hotarat.
Imi place banca mea: are o scobitura pentru stilou, creion si radiera, este inclinata, ca sa putem pune coatele si caietele, si are un raft in care mi-am si pus deja ghiozdanul; scaunul se da pe spate singur, cand ne ridicam in picioare.
Tovarasa ne spune ca avem sedinta cu parintii, si ca trebuie sa ducem flori in ghivece, si sa ne facem fata de banca.
Primim orarul:
Avem cate 4 ore pe zi, de luni pana vineri, iar sambata avem 3 ore: doua ore de lucru manual si o ora de dezvoltarea vorbirii; in rest avem caligrafie, aritmetica, citire, desen si muzica
Orele incep la ora 8, dar trebuie sa fim in clasa de la 8 fara 10, pentru strigarea catalogului.

Pauza mare

Suna clopotelul; il auzim mai intai, incet, si din ce in ce mai tare; elevul de serviciu suna la fiecare etaj; clopotelul este mare, aramiu, cu coada rotunda si alba, si cu limba neagra, cu o bila la capat.
Iesim in pauza, si fugim repede la magazinul din spatele scolii; la magazin au bomboane, eugenii, biscuiti si napolitane, covrigi cu mac si rahat colorat, inpachetat in carton si ciolofan.
Eu imi iau o eugenia – costa 75 de bani, dupa care merg sub panoul de baschet si o mananc; ma sui apoi pe bara, pana aproape sus la panou si apoi imi dau drumul incet, lasand bara sa-mi alunece printre maini si picioare; ascult scartaitul scos de mainile mele in timp ce aluneca pe bara, si simt furnicaturi in tot corpul.
Ma dau jos si ma catar din nou. Se termina pauza. Cand aud clopotelul sunand din nou, urc scarile in furga, imi scot cartile si caietele din ghiozdan si ma pregatesc pentru ora.

Caietul de teme

Tovarasa invatatoare ne cere sa avem – la aritmetica si citire – cate doua caiete:
Unul de clasa, si unul de teme




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!