agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-02 | |
"When you dream there are no rules."
Ascultând hârjâitul cuțitului pe coaja tare a pâinii în timp ce acesta înainta, fărâmițându-i trupul pe măsură ce o împărțea în felii, se gândea cum ar tăia o pâine fără firimituri. Cu același du-te vino al tăișului, nu cu un instrument gen "sabie Jedi" , așadar un cuțit obișnuit, ca oricare altul, folosit pe o bucată de pâine ca oricare alta, însă firimiturile să nu-și mai facă apariția. Deși, chiar în momentul imaginării acelei situații, știa că nu este posibilă, asemeni unui qoan zen,....firescul,simplitatea acelei închipuiri, în fond, doar o mică diferență, începea să-l intrige.... De ce nu ?!? Tot aștepta ca firimiturile să dispară, să nu mai curgă ca un rumeguș de sub colții joagărului. Își amintea cât de mult îi plăcea mirosul așchiilor de lemn atunci când bunicul îl lua iarna să taie bușteni pentru sobă. Era mic, slăbuț, dar inimos, neastâmpărat și se simțea mândru când bunicul, al cărui nume îl purta, primea să-i încredințeze o muncă, potrivită puterilor lui. Era....un "pui de om" și anturajul masculin îl atrăgea. Își aducea contribuția. Când amintirile se risipiră, se găsea în aceeași bucătărie, iar jur împrejurul bufetului zăceau risipite nelipsitele firimituri. Socotise să se comporte "civilizat", să nu mai muște din "hrana cea de toate zilele" și, când colo, rezultatul era contrar adecvării intenției. Era pe punctul de-a se rușina de acea urmare a codului bunelor maniere....de parcă acele firimituri ar fi fost niște probe acuzatoare într-un proces de omucidere. " Stai, mă, ce naiba- doar n-aveam cum omorî o pâine!!! De dracu' am asemenea absurdități în cap ??? Mi-era foame, oricum...până diseară, la meci, nu-mi voi mai aminti nimic...hmmm.....decât dacă nu țin cu tot dinadinsul. Ceva inconștient m-a determinat să-mi reproșez un lucru inevitabil...tai pâine, rămân firimituri...și atunci mi-am dorit, ca soluție salvatoare, contrariul ...de tocmai eu, dintre atâția alții...??? Asta nu mă va determina sa NU mai tai grahamul de-acum încolo...dar, mai mult ca sigur că-mi voi aminti dorința MEA: ea va exista NUMAI pentru mine....fără firimituri...ele nu folosesc nimănui, toată lumea le aruncă, e o irosire prostească..... De ce, de ce, de ce ?!?! " "Sometimes, there's a moment that you're waking and you become aware of the real word around you, But you're still dreaming."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate