Iubitul meu e adormit din născare, din natura lui. Creativitatea mea se focusează așadar nu spre a-l adormi ci spre a-l trezi: "Mai scoăla-te măi omule că o să dormi destul după ce o veni aia cu coasa!" "Hai te rog, mai lasă-ma sa mai dorm numai puțin, e din cauza ca mă simt așa bine cu tine ca as dormi intr-una!" se miaună el avînd grijă să nu deschidă ochii. "Bine" zic, "atunci tu simte-te bine că eu am puțină treabă și plec." "Unde te duci?!" mă întreabă el duios printre doua sforăituri. Plină de nervi îmi pun cizmele și paltonul și ies repede pe ușa afară ca sa salvez un om de la pușcărie. Omul ăla sînt eu. Că dacă i-as da cu vaza aia de cristal pe care am primit-o la nuntă în cap de la frati-su' care și așa nu mi-a plăcut niciodată l-as omorî și as intra în pușcărie și e păcat de mine.

"Na si-acuma unde sa mă duc?!" mă întreb...

E întuneric deja deși nu e decît șapte. Străzile sînt foarte frumoase în ajunul Crăciunului în orașul nostru. Peste tot podoabe luminoase și frumos colorate. E plăcut să te plimbi așa pe străzi chiar dacă oamenii sînt răzleti. Prin geamurile unei case văd doi copii zbenguindu-se în jurul unui brad. Nu e foarte frig. Mie însă îmi e frig în suflet. Mi-amintesc de fetita cu chibriturile și o lacrimă îmi alunecă pe obraz.

Și iubitul meu e singur. Întotdeauna a fost singur. Dar pe el singurătatea nu-l deranjează. Mi-a spus cu multă seninătate într-o zi că el e singur fiindcă fiecare om e singur. Și se subînțelege că după el așa și e normal să fie. "Eu nu am prieteni" mi-a mai spus el. "Prietenii nu pot decît sa te trădeze" a adăugat. "Și eu? Eu ce îți sînt atunci?" "Tu ești nevasta mea." "O nevastă nu trebuie să-ți fie și prietenă?" La întrebări la care nu știe nici un răspuns politically corect schimbă vorba. La întrebările astea sînt nevoită sa ghicesc răspunsul. Nu, o nevastă trebuie să fie confortabilă și atît. Ori pentru el prietenii evident nu sînt confortabili. "Dar ce trebuie sa fie un soț pentru sotia lui?" am reluat în altă zi discuția. "Un soț trebuie să aducă bani cît mai mulți în casă și să i-o tragă femeii lui așa încît ei să-i placă." "Asta-i tot?!" "Și să aibă grijă și de mașina ei... Dar el trebuie să ia deciziile importante pentru familie." Mă ingrozea să-i ascult gîndurile. Cindva bărbatul ăsta mă fascinase cu ochii lui mari, căprui, strălucind de emoție cînd se întîlneau cu ai mei... "O să plec de acasă" m-am gîndit atunci. "O să plec și n-o să mă mai întorc pînă ce nu voi găsi pe altul mai mort decît el"...

Mă hotarisem dar nu plecasem. Nu încă. Dar o sa plec într-o zi. Definitiv. Deocamdată o să-i dau o lecție. Sun la Betty. Betty e necăsatorită. E întotdeauna singură de sărbători fiindcă amantul ei e însurat și are copii și le petrece pe toate cu familia ca să nu se tulbure copiii. Și Betty prin baruri cu cine pică sau pe internet pe chat. Dacă am noroc o găsesc acasă și facem ceva împreuna. Și am. Mă invită la un bar care-i place ei cu muzică live unde se poate și dansa. "Pe urmă dacă ne plictisim putem veni la mine, am niște filme bune pe care încă nu le-am văzut" adaugă.

Zis și făcut. Nu mai fusesem într-un bar din anii studenției, dinainte de a mă marita. Pe vremea aia fumam și eu și nu mă deranja nici fumul altora.

Betty mi-a întins o tigară presimțind ca de data asta n-o voi refuza. Nu m-a întrebat ce am dar s-a prins șmechera ca am o problemă.

"Decît să inhalez second hand smoke mai bine fumez chiar eu" m-am scuzat eu într-un tîrziu în timp ce mă întindeam după brichetă, după ce întorsesem țigara aia pe toate părțile ezitînd dacă sa o fumez totuși sau nu.

Am comandat aripi de pui cu sos de BBQ și cartofi prăjiti. Băiatul care ne-a luat comanda avea un zîmbet obraznic. Apoi Betty a început să privească în jur să vadă cine mai e la ora aia acolo. Băieții din formație erau bătrîni, foarte bătrîni, părul lung le albise unora, altora le strălucea cheliuța, vreo doi erau slabi morți, vreo doi aveau burtici burgheze și toți purtau tatoo-uri mari pe brațe. Pe vremea mea băieții din formații erau și ei tineri de obicei, oare numai generația mea se pricepe la cîntat prin baruri?

Începem sa sorbim din cîte o bere cînd de Betty se apropie un bărbat și o invită la dans. Simt cîteva priviri ațintite și asupra mea dar nu sînt în stare să le susțin. Știu ca as putea pleca însoțită de aici dacă as vrea dar încă nu m-am hotărît sa-mi înșel bărbatul. Deocamdată nu vreau decît să-l sperii. Să înțeleagă ca as putea să o fac cu adevărat. Sa înțeleg dacă i-ar pasa. Poate că acuma s-a trezit și se uită la ceas și se întreabă unde sînt. Poate mă sună pe celularul pe care l-am lăsat dinadins acasă. Poate sună la Betty și lasă un mesaj pe care îl vom găsi cînd vom ajunge acolo. Sau poate doarme dus cu maimutoiul meu de plus Gheorghită în brațe crezînd că mă îmbrățișează pe mine și nici nu visează unde sînt de fapt eu. Vom vedea...

Bărbatul care a dansat cu Betty vine și o conduce la masa și ne cere permisiunea să se așeze și el. Betty îmi cere voie din priviri să il invite și eu aprob. Băiatul cel obraznic ne aduce aripile într-un coșulet și cartofii în altul. Betty se servește invitind și pe Jim sa se servească. Se pornește o conversație între ei despre muzică și despre barul acela pe care și domnul îl frecventa adesea și ei se mira că totuși nu s-au mai văzut pînă acuma. Betty îl place în mod evident, are vocea aia magnetizată și privirile ii strălucesc. Apoi se trece la pasiunea pentru ski și patinaj care și ea pare a fi comună, apoi se observă că amîndoi sînt de meserie programatori și pe masură ce atmosfera dintre ei se încinge eu mă plictisesc tot mai tare și realizez că nu voi ajunge prea curînd la Betty sa aflu dacă a sunat Marcel și să vad vre-un film mai nou. Afară doar dacă nu l-ar invita și pe tip la ea la film în seara asta ceea ce însă n-ar fi prea înțelept din partea ei și nu cred ca ar face-o. Ca și cum telepatia ar fi funcționat între noi Betty se scuză ca trebuie sa meargă la toaletă și mă întreabă dacă nu merg și eu cu ea. Acolo mă întreabă dacă m-ar deranja sa îl invite sa vizionam cu toții ceva... Ii spun ca dacă vrea să-l invite și nu crede ca e riscant eu pot sa și plec. La urma urmelor poate ca Marcel e deja destul de speriat pînă acum. Se uita cu ochi rugători la mine ca să nu mă supăra. Întîmplator chiar ii plăcea tipul. Nu face ea de-astea de obicei dar acum era o situație total de excepție... Ok, ok... nici o problemă, ii spun. Noroc că venisem cu mașina mea, mă gîndisem eu ca cine știe, poate plec totuși acasă direct de aici.

Ajung acasă pe la doar 12 noaptea. Hainele îmi miros a fum, gura a bere. Nu sînt beată dar sînt tristă, bleagă. În lift mă gîndesc la Betty, cît de ușor se aprinde pentru un necunoscut dintr-un bar. Așa mă aprinsesem și eu pentru Marcel de cum îl cunoscusem, în prima zi de facultate. Numai condițiile specifice de atunci, locul și obiceiurile și considerentele materiale ne-au făcut sa așteptam trei ani pînă să devenim intimi și să ne căsătorim. Poate dacă am fi făcut lucrul ăla pe loc nu ne-am mai fi căsătorit niciodată?! După căsătorie a devenit foarte clar că în afară de pat nu exista nimica între noi. În afară de sexualitate și de restricții nu ne-a împins nimic unul către altul și nu ne-a ținut apoi nimic altceva împreuna decît logistica... Așa or fi toate familiile? Nu, nu se poate, numai familia mea e așa fiindcă noi ne-am căsătorit din greșeală! Dar marea majoritate eu cred ca se iubesc cu adevărat...

Intru în casa si-l găsesc pe Marcel cu o sticlă de vin în fata, furios. Din priviri ii ies săgeți. Tăcem amîndoi pe cînd eu mă descalț și mă dezbrac și îmi pun hainele la cuier. Apoi el se ridică din scaun, își ia curaj, și vine la mine nervos și mă pocnește cu sete peste fata. Îl privesc șocată și mă umplu și eu de nervi instantaneu. Vreau să-i trag un pumn ca răspuns la agresiunea lui dar el îmi prinde mîna cu mîna lui ca într-o menghine și iarăși îmi trage o palmă peste fata cu mîna ailalta. Îmi tisneste sîngele pe nas și încep sa dau cu picioarele în el și să-i strig ca e bestie. El mă încarcă de pumni mai departe. Nu simt nici o durere, numai o furie de la pămînt la cer și o neputință sufocantă. Șuvoaie de cuvinte mi se opresc în gît de indignare. Cum își permite...?! Cine e el?! Ce-i făcusem eu?! Ce drept are sa mă ia la bătaie fără măcar un cuvînt?! De ce merit asta? Nu sînt sclava lui!!!! Ce sa fac?! Sa chem poliția?! E nebun!!! Trebuie sa mă scape cineva de el. Mă prăbușesc sub lovituri și începe sa mă doară tot corpul. Se oprește și mă lasă în pace. Într-un fel e mai bine așa fiindcă cel puțin de acum înainte s-a terminat cu minciuna. Acum e clar. Acum nu mai e nici cel mai mic dubiu ca trebuie sa plec. Nu, Marcel nu m-a iubit și nu mă iubește! Marcel numai pe el se iubește. Teribil preț a trebuit sa plătesc pentru o informație pe care dacă as fi deschis ochii de mult as fi văzut ca o aveam deja...

Întinsă pe podea încep sa plîng pe înfundate sperind sa nu audă și sa se bucure de victoria lui. Liniștit acum s-a așezat la masa iarăși și și-a umplut paharul cu vin. Și cum mă uit pe furiș spre el sa vad ce face simt o dorintă așa de puternica sa mă dăruiesc lui iar, așa ca-n prima, prima zi, pentru o clipa, dar numai pentru o clipa, il doresc iarăși așa cum îl dorisem la începuturile începătorilor și as vrea să-i urlu în urechi ca nu mă gîndisem decît la el în tot timpul cît lipsisem. Dar nu merită, nu merită animalul, sint o nebună să-l iubesc, asta nu e om, nu, nu trebuie sa știe în veci ca îl iubesc chiar așa cum e el, în ciuda tuturor motivelor de a-l disprețui dintre care violenta le-a pus acum capac la toate. Imi mușc buzele, mă ridic, mă duc la baie să mă spăl de sîngele cu gust dulceag ca început să se usuce pe fata mea pe unde nu au curs lacrimi, apoi ma întorc iarăși la ușa și fără un cuvînt mă îmbrac încetisor, mă încalț, și pornesc iarăși pe străzi. Știu un shelter la cîteva stații de autobuz depărtare. "Nu-i nimic" imi zic. "De fapt e mai bine așa. Săracă dar curată. Din clipa asta începe pentru mine o viața nouă. Fără bagaje. Adio așa dragoste! Fără pietre de moara legate de gît. Bine a făcut ca m-a bătut! Ce fericită sînt, altfel n-as fi putut face pasul asta niciodată!".

Las cheile de la mașina în cutia poștală, mașina ii aparține ca a platit-o el.