agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-26 | |
Lolita. Asa se autointitula de ceva vreme incoace tipa de la blocul B6, dupa unul din personajele telenovelei la care se uitau mama, matusa Marioara si toate vecinele din cartier. Unii mai atenti cu maidanezii, botezasera cativa comunitari cu acest nume. Dar ei, Lolitei, nici ca-i pasa cand tiza patrupeda raspundea tardiv la chemarile tancilor pusi pe necajit domisoare increzute.
Lolita avea parul lung si oricat de lung s-ar fi straduit el sa creasca, nu reusea intotdeauna sa-i acopere chiloteii. Ii puteam vedeam de la fereastra, sau de pe banca din fata blocului, chiar daca ma asezam sus pe spatar, in timp ce Lolita isi flutura fustita in leganatul scrinciobului, ori isi arunca piciorul peste saua motocicletei lui Mauricio. Nici Alfonso, ex- Mario, care a asezat-o in poala pe minunata Lolita, nu a reusit sa impiedice imprimeurile minusculei lenjeri sa se faca cunoscute celor din cartier. Aflam culoarea si modelul lor in fiecare zi, atunci cand plecam sau ma intorceam de la serviciu, cand coboram sa iau o punga de lapte pentru ala micu’, sau cand imi petreceam cu privirea nevasta si copilul de pe geamul de la bucatarie in timp ce sorbeam din tigara... Ii visam si-mi reveneau in minte in momentele cele mai intime si totul avea sa « mearga bine ». Lolita radea tot timpul. A ras si atunci cand a plecat cu un strain, in masina lui bengoasa, cu geamuri fumurii. Ne opriseram cu totii si ne uitam la ea disperati, barbati, copii, insa ea, ne mai arata o data , in timp ce se intorcea pe varfurile sandalelor cu toc, minuscula minune ce disparu apoi in pielea scaunului mortului al bolidului negru. Doar nevestele aveau pe chipuri o urma de usurare si fericire. Nu aveau sa stie, ca fara Lolita, strazile aveau sa fie pustii, maidanezii fara stapani si nu trebuia sa te prinda intunericul printre blocuri. Dimineata puteai citi in sufletul cartierului, disperarea heroinei, violenta alcoolului si salbaticia cainilor. Lolita s-a intors intr-o zi. Urata, cu fusta scurta, aratand ce nimeni nu mai dorea sa vada: mizeria din cartierul nostru. Telenovela se sfarsise.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate