agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-29 | |
Era luni. Ianuarie. Frig și gheață pe drum. Trebuia să ajung la o profesoară, la facultate, Mă aștepta să-i demonstrez că știu materia pe care ea mi-a dat 5. Eram mai frustrată ca niciodată. În timpul sesiunii, în loc să învaț Fiziologia, am învățat Histologia pentru ea. Îmi dădea toate lucrurile peste cap. Mă rog, în fond o apreciam, era corectă. Așa că… Mă grăbeam. Voiam să o găseasc acolo, poate întârzia, poate venise, poate uitase de mine, oricum ar fi fost, trebuia să fiu acolo. Am plecat mult mai devreme de acasă, drumul era alunecos dar am ajuns, doar ca să constat că am uitat tocmai caietul ce trebuia să i-l arăt. Așa că am plecat în trombă spre casa. Am derapat de mai multe ori pe gheață, aproape lovind alte mașini. Dar n-am facut-o… Decat când m-am întors. O Dacie albastră pe dreapta, o alta venind din față, eu punând frână și alunecând. Eu intrând, în toată splendoarea mea, în Dacia albastră. Am înghețat. Asta imi lipsea! Eu trebuia să fiu la facultate! Am început să râd incontrolabil după care am intrat în șoc. Cobor din mașină, 6 țigani mă înconjoară. Þiganu`, piranda și cei 4 puradei ai lor. Am văzut negru. Mă uitam tâmpită la mașina mea, la mașina lor, la mașina mea… La mașina mea…
- Lasă, domniță, nu te speria așa… Stai liniștită. - Ioooi, da` nu te supăra așa, domniță, că e numa` o mașina, no… Piranda și țiganu` se uitau la mine cu toată mila. Cred că aveam o față de toată jalea dacă până și țiganii au hotărât că trebuiesc încurajată și nu înjurată. Încet încet, tot cerul își făcea loc deasupra mea și parcă-și lua avânt să cadă. - Aa… Mamă… Uite.. - Ce e, draga mea? Ce e cu tine? - Uite… Aa… Am făcut accident… - Poftim?? Ai pățit ceva? Ești bine? - Nu, nu… Sunt bine, dar… Uite, am lovit alți oameni… - Ai omorât pe cineva??? - Nu, nu… Hai incoace, doar… Þiganii se albesc. - Pe cin` chemi, domniță? mă ia țiganul cu mâinile în buzunar venind aproape de mine, foarte aproape, prea aproape… - Pe cineva… Vine imediat. - Îhî… face țiganul. Piranda slabă și chioară se uita la mine, așa, într-o dungă, ca și cum aș fi plănuit moartea lor, a tuturor. Ulterior mi-am dat seama că asta era doar contractura ei inteligentă, altfel, cu toată bunavoința, era proastă ca noaptea. Þiganu` se uita când la mine, când la mașina lui, care n-avea mare lucru. Puradeii treceau în cercuri pe lângă noi, de uitau la mine, se uitau la mașină, se uitau iar la mine. Puradelul cel mare îmi zice: - La noi numa` bara e îndoită… Dă 300 de mii și mergem aici, că, no, ca tot țiganu` (se bate pe piept) avem relații, facem rost de alta. Să nu chemăm poliția, ca doar nu-i nevoie... Mă uit chiorâș la el, crezi tu, știrbule. Știrbu` se uită mine și rânjește : - Dacă nu era mașina mea te băgai în stâlp. - Daca nu era mașina ta parcata în afara stâlpului, puteam să trec și nu puneam frână. - Auzi, tu știi care e viteza limită obligatorie? Se iută urât la mine, eu plec capul, mergeam tare, a naibii profă. - 50. - Îți ia carnetu` dacă mergem la poliție! Eu tac, dar i-am picat cu tronc fratelui: - Taci, mă, că nu mergea așa tare… Tatăl se uită lung, ca și până acum, când la unul când la altul. - Păi ce facem, domniță? Noi suntem din Bistrița-Năsăud. Tre` să plecăm. - Stați să vină cineva! - Da` cine vine? - Mama. - Mică-ta? Ai chemat-o tu? - Da. - Se supără dacă vede?... Ioi… Da` nu te supăra așa… Nu plânge, ca și io am o fată ca tine, cât ai? Douăzăci? Așa-i și a me, și câte prostii o făcut și-aia, da`-i fata me. No… Nu te mai supăra. Simpatic țiganul, dar nu-mi repară cu nimic mașina. Apare mama cu poliția în mașina. Þiganii se strâng toți ciorchine la un perete și tac mâlc. Mergem la poliție, îi mai trag un bocet, mergem la asigurări, mai trag un bocet scurt. Trag și țiganii unul pentru că mașina lor are carcasă cu un numar și motorul cu alt număr, n-au nici actele în regulă, trebuie să meargă la notariat, în Bistrița și înapoi, ori nu le plătește nimic. - Lasă, țigane, nu plânge… Dacă-ți călcam un puradel? - Apăi altu` nu mai făceam… Ni și tu la ea. Se întoarce în spate la pirandă care se uită câș când la unul, când la altul. - Þigane… Eu îți lipseam, îi zic cu tot dragul. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate