agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-02-27 | |
Imi iau zborul lin..spre stele...ce vis frumos, dar doar un vis...ce nu va deveni nicicand adevar.
Nu va deveni adevar nici apa care a curs peste amintiri, peste viitor si care a inecat trecutul...va mai curge si peste lacrimile ca au ranit, si peste cuvintele care au iubit si care s-au stins .... Poate e mai bine asa...sa uit si eu, cum ai uitat si tu, sa privesc fara sa vad si sa inteleg fara sa cunosc. E un paradox, dar se spune ca trebuie sa le dam oamenilor masti ca sa ne arate adevarata lor fata...asa cum lumea e o scena si fiecare ne jucam rolul. dar atunci, am o intrebare, cine imparte rolurile, cine regizeaza, cine angajaza dublurile, cine are grija de decoruri, de lumini, de garderoba?....nu,nu mai pun intrebari...nici raspunsuri.... O sa incerc sa inteleg de ce te caut, fara sa vreau sa te gasesc si de ce ma gasesti fara sa ma pastrezi...o sa incerc sa ma caut pe mine, privindu-ma in ochii tai. O sa incerc sa ma amagesc cu gandul ca iarna a venit doar pentru mine, pentru a te putea vedea....pentru a fi orbita de albul imaculat, murdar si rece si pentru a te gasi pe tine in contrast cu tot ce e in jurul meu. Pentru a nu fii inghitit de multitudinea de culori...iar curcubeu7l sa nu mai vesteasca nimic. Pentru ca norii sa ma inghita si pentru ca ploaia sa ma usuce...pentru ca soarele sa inghete si pentru ca luna sa dispara, asa cum au disparut si stele si rani si oameni si iubiri.... Pentru ca pasii sa uite sa mai umble,pentru ca tot ce scriu sa fie ceea ce sim, pentru ca minciunile sa moara, asa cum a murit si adevarul..sa ramane doar dragostea... condusa de nebunie... Scria intr-o fabula ca nebunia i-a rapit lumina vederii iubirii, si, drept pedeapsa, trebuie sa mearga cu ea peste tot....prin urmare...daca iubim, suntem si nebuni...iar, daca justitia este si ea, oarba, ce ne mai ramane sa facem, decat sa fim si noi orbi..in fond, suntem numai oameni... Atunci, voi fi si eu oarba, voi uita si eu sa iubesc, voi fi rationala si voi incerca sa uit....voi muri, incet..voi cadea in abis si ma voi ineca in certitudinea ce ma inconjoara....o certitudine goala, muta si hidoasa....dar, mai presus de asta, va fi o certitudine careia ii vei lipsi tu.... Da..e mai bine asa....ma voi lipsi de lumina ochilor si voi lua vantul de mana...plimbandu-ma prin lume cu un singur scop....de a nu te gasi!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate