" A trăi pentru a-ți povesti viața ."
G.G.Marquez .
Clintval m-a impulsionat, m-a convins, m-a certat pentru că nu-mi fac timp ca să scriu povestea mea. M-a asemuit și mi-a spus că sunt o reîncarnare a lui....oooooooo, a vrut să mă flateze...eu ?reâncarnarea lui...lasă...
Am fost nevoită Să-l urmez pe tatăl meu, în mai multe colțuri ale țării, acolo unde era nevoit să meargă pentru a-și exercita profesia.Cred cu convingere că pe lângă gena și educația pe care mi-au dat-o părinții mei, aceste peregrinări prin pliuri diferite, cu oameni și cutumele lor diferite m-au îmbogățit.
I-am povestit că atunci când de abia țâșneau sânii sub bluziță pe plaiuri someșene, am trăit ceva minunat...Colinele alăturate Someșului erau pline de lanuri imense cu margarete sălbatice.De multe ori am alergat prin eceste lanuri.
Dar, intr-una din prima zi de cireșar, am primit de la vecinii de vârsta mea un buchet imens de margarete. De abia când margaretele s-au ofilit, au lăsat să se vadă bilețelul impăturit, cu urările de "la mulți ani".
Târziu, pe alte plaiuri, am găzduit în casa mea din margini de pădure pe nepoata cu soțul ei și doi prieteni, le-am spus eu doi baladieri.Aveau cu ei o ghitară și, seara, la grătar, ne-au în cântat cu baladele pe care le interpretau.
Când am făcut curat în camera în care-i găzduisem, am găsit pe noptere o hârtie împăturită.{am învățat în timp să nu mai arunc nici o hârtie până nu o citesc}
Surpriză !...Era un bilețel cu vorbe de mulțumire pentru găzduire de la cei doi baladieri...
I-am povestit lui Clintval astea, ca și faptul că în viața mea am încercat să-mi fac un regal di lucruri marunte...
Clintval mi-a spus că am atins fericirea.
O, ce este fericirea?...și-au spus părerea prea multe personalități despre EA, fericirea, n-am să stau acum eu să filozofez...
Clintval poate că are dreptate.