O sală întunecoasă în care ți se taie respirația imediat cum intri.
Dacă nu ai stomacul tare, vomiți instantaneu, mirosul este greu, puturos, grețos...
Zgomote de topoare care taie oase... hârșâit de cuțite tocite frecate pe pietre lungi de ascuțit...
Vânzoleală... Peste tot auzi "La o parteee! La o paaarte!"... Dacă nu te miști repede, riști să fii lovit de câte o namilă care trece în viteză cărând pe umeri vreo carcasă din care îți este imposibil să identifici ce creatură a fost înainte.
Bare lungi de metal de care atârnă bucăți mari de carne agățate cu cârlige strâmbe și ruginite...
Peste tot sânge: proaspăt sau deja coagulat, sânge vechi de săptămâni, luni, ani de zile...

Toți măcelarii sunt grași, cu burtoaice cât butoaiele, aproape chei și put înfiorator. Tu ești scund si slab...
Te întrebi ce dracu' cauți aici, figura ți se contorsionează, te apleci, icnești de câteva ori cînd iți vine să dai afară tot, dar te abții.
Te ferești la timp pentru a lăsa să treacă un cărucior plin cu oase și multe pene roșii, îmbibate cu sânge.
Nu ai timp de gândire, cineva zbiară din capătul salii și e clar că te cheamă pe tine. Pornești hotărât, dar picioarele îți tremură.
Ajungi cu multe ocolișuri. Þi se arată mai multe hălci de carne. Fața ți se contorsionează în timp ce încerci să descifrezi ce spune grăsanul. Întelegi într-un final că vrea să le cari unde indică el cu degetul.
Halatul tău e alb imaculat și călcat impecabil. Te opintești să ridici carnea și te murdărești imediat. Măcar e proaspătă și nu pute. E foarte grea și caldă.
Ca să nu te deprime mai mult, încerci să NU te întrebi cum arăta animalul înainte să arate cum arată acum... Totuși îl analizezi în timp ce îți croiești drum spre cârlige... Cineva care aduce carne din același loc ca și tine te ajunge din urmă și grăbești pasul.
Reușești să îl atârni și privești repede printre celelalte bucăți agățate. Par să fie animale mari cât porcii, dar bucățile sunt extrem de mutilate, iar oasele abia se deosebesc.
Te întorci și repeți drumul de mai multe ori...

Pe seară ești complet distrus de oboseală. Terminat. Nu reușești să privești în altă direcție decât înspre în jos, pleoapele îți sunt grele și te trag în jos, dar teroarea te cuprinde când încerci să închizi ochii.
Îți e scârbă să ridici mâinile să îți acoperi ochii, urechile, nasul.
Halatul tău nu va mai putea fi albit niciodată. Sângele nu ți se mai curăță de sub unghii. Zgomotul de carne azvârlită pe jos, de topoare căzând peste butuci groși și împuțiți pare să nu se oprească. Știi că mirosul pestilențial nu îți va dispărea din nas.
O singură zi este de ajuns pentru a-ți schimba tot cursul vieții. Complet.
Te așezi pe o piatră și privești în depărtare măcelaria.
O singură zi. Nu mai ai unde să fugi. Acum faci parte din ea, oriunde ai merge.
Îți tăvălești mâinile prin praf până le faci să pară cenușii, apoi te ungi pe față de mai multe ori și începi să plângi.
O singură zi...
Te oprești brusc, cu ochii măriți, pentru că îți dai seama ceva. Privești în gol cu gura căscată. Îți mânjești fruntea și îți înfigi mâinile în păr.
Înțelesul acesta e... Nu... E monstruos. Nu are cum sa fie adevărat! E imposibil!
Ochii tăi sunt căscați. Te ridici de pe piatră și te îndrepți înapoi spre măcelarie, ca să verifici. Pene, păr, copite, gheare, aripi, cozi ca de șerpi... Trupurile au dimensiuni similare cu ale oamenilor...
Mergi din ce in ce mai repede, chiar începi să alergi. Îți e imposibil să spui de unde mai ai atâta vigoare.
Deschizi ușa cu putere și te năpustești înăuntru. Ultimii măcelari tocmai se pregătesc de plecare.
În ochi ți se citește groaza. Broboane de transpirație încep să-ți curgă pe față și formează o mască groasă împreună cu praful.
Privești peste tot... Nu. NU ARE CUM! E IMPOSIBIL.
Respirația nu reușește să țină pasul cu bătăile inimii tale. Respiri repede, dar simți că te sufoci.
Te plimbi printre cârlige... Recunoști printre bucățile de carne, hoituri stâlcite cu forme umane. Mâini, picioare... Nu vezi nici un cap, dar corpurile sunt umane, toate cu aceeași anatomie, doar mutilate diferit.
Deși acoperite de sânge, pe o parte reușești să distingi cadavre cu piele albe, iar pe cealaltă, piele negricioasă și carne maronie. Se leagă... dar nu...
Atingi câteva la întâmplare. Sunt atât de reci...!
Un măcelar apare și te privește încruntat. Zbiară la tine să pleci, că acum nu mai este treabă pentru tine.
Deja este lângă tine și te înhață zdravăn de halat, apoi îți arată iesirea. Nu, nu, nu... este imposibil...
Măcelarul te împinge din spare și te scoate afară. Te impleticești și te prăbușești în genunchi, apoi rămâi nemișcat. Privești în sus la cerul roșu. Roșu mereu, roșu asa cum nu a mai fost niciodată și lumea nu înțelegea de ce.
A început...
Deschizi gura, zbieri, urli și lovești cu pumnii în pământ, până când simți că ți-ai rănit gâtul atât de rău încât o să sângereze chiar și când respiri, dar nu te oprești.
O tuse convulsivă îți taie respirația și te chircești la pământ, mângâindu-ți gâtul dureros.
Privirea ți se îndreaptă spre cer și vezi cum Ceva se prăbușește de sus cu o lumină. Tusea te cuprinde din nou, ochii ți se umplu de lacrimi de durere, te strângi violent de gât, dar durerea nu se oprește.
Clipești până când ți se limpezesc ochii și observi obiectul cum cade din cer. Te ridici îngrozit și te retragi să te lipești de zidul măcelăriei, pentru că nu știi unde va cădea.
Coboară mult mai încet decât ar fi normal și se învârte, de parcă ar fi o pasăre pe moarte... Se prăbușește destul de aproape... dar nu mai e nevoie să mergi până la el ca să înțelegi ce este. Acum totul îți e limpede.
Lumina pe care o emite îngerul se stinge încet, în timp ce viața i se termină, iar tu începi să scobești varul de pe perete cu unghiile și să scâncești fără încetare, cu gura strâmbată într-un rictus necontrolat...
Ușa măcelariei se deschide, câțiva grăsani ies și unul din ei observă îngerul.
"Eeei! Ia uite acolo! A căzut exact unde trebuia!", hohotește el, măsurând din ochi distanța de la cadavru, până la măcelărie.
Fața i se umple de riduri ciudate când încearcă să zâmbească mieros: "Băiete, nu vrei să ne ajuți să cărăm ceva? Poftim, îți dau un gologan...!"
A început... E începutul sfârșitului.