agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-21 | |
-Trebuie să reziști până la capăt!
Medicul în halat alb îi întinde pacientului în halat albastru o gumă de mestecat. -Ce să fac cu ea? -Ia, e cu aromă de căpșuni. -Doctore, dar mor! -Șttt! Azi nu moare nimeni! -Mă doare, mă doare tare! -Ești mofturos rău! Mai am și cu arome de fructe de pădure. Vrei? -Nuu, mă doare, mă doare... -Ok-ok, am înțeles, mi-ai mai spus asta. Vrei să vorbim despre durere? -Când își face efectul morfina?... Vreau să adorm, vreau să nu mai simt durerea. -Ce morfină? Aaa, păi nu te operăm acum, facem doar o simulare. O să-ți arăt bisturiele mele, masca de anestezie, forcepsul și pe asistentele din dotare. - Ce? -Mâine este ziua cea mare, acum te vei obișnui cu sala de operații, e noul tratament ce ni s-a recomandat de la centru. -Păi eu ce sunt, cobai? -Termină, nu fi prost, îți repet: azi nu moare nimeni. -Probabil, dar de unde știi doctore? Mi se pare o butadă ieftină doar pentru a liniști pacienții suferinzi de cancer în stadiul terminal. Doctorul tace, pacientul tace, toți tac. E rândul asistentelor să se rotească în cerc în jurul mesei de operații cu zâmbete ironice. Toți repetă, inclusiv pacientul în halat albastru, cu voce tare ca și cum ar implora o zeitate supremă: „Azi nu moare nimeni, azi nu moare nimeni!”... Secundele trec, apar minutele neșfârșite. Pământul își continuă traseul pe ruta prestabilită cu aceeași devoțiune bine-cunoscută. Distanța și durerea se reflectă asimetric în faința albă din camera de operații. Timpul parcurs de protagoniști între secunda 23 și minutul 44 e pledoarie pentru invinicibilitate cotidianului, e ca o reclamă la un parfum scump în care toți actorii, frumoși și tineri, fumeză din același trabuc scump și povestesc, râzând în hohote, despre o vară perfectă. Știm că, uneori, moartea e doar o poveste despre spartul nucilor între palme și lupta dintre 2 gladiatori orbi. Ciudat, pacientul acesta în halat albastru e ca un zeu exilat pe o masă de operație. Regatul lui a rămas undeva departe și se sfârșește acolo unde începe durerea. Mâine o să moară. E de preferat să moară mâine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate