În timp ce te priveam, lumea mea se cutremura. Inima, era epicentrul tuturor seismelor de neoprit din mine. Mă întrebam dacă simți. Mă întrebam dacă mă priveai cu aceeași iubire în slăbiciunea iubirii mele. Doream să mă controlez, să simt că sunt iar eu, stapân pe mine, dar doar pentru o clipă am staruit în această dorință. Cu fericire îmi dădeam drumul pe drumul iubirii. Mă simțeam ca o piatră, și zburam așteptând în orice clipă să lovesc ceva. Nu știam dacă mă îndrept în sus sau în jos. Era doar aer și nori în jur. Pluteam așa cum visasem să pot plutii. Nu mai îmi păsa de mine. Totul era în privirea ta. Am pus, fără cuvinte un legămînt pe degetul tău și te-am privit. Iubirea era deja acolo. Nu credeam că se poate mai mult.
Și azi eu te privesc cu curiozitate. Frumoasă, plină de parfum innebunitor, plină de gingășie de neatins. Când te simt ești aer de vis, parcă numai tu exiști, parcă numai tu mă faci să trăiesc... și eu te iubesc, așa cum nu credeam că o pot face, așa cum numai un nebun o poate șimți.