Dimineața, razele soarelui a strălucit la geamul tinerei fete, trimițându-i un zâmbet cald care i-a încălzit sufletul. O rază de speranță a răsărit în inima ei.
Carmen privea afară la copacii înalți, păreau atât de puternici. Deși detectivul Antonescu e nesuferit, arogant, e totuși o persoană serioasă și de încredere. Carmen a început să se mai liniștească, se simțea în siguranță. Nu mai era atât de speriată.
În drum spre birou, s-a oprit la barul 'Di' pentru a servi micul dejun. Camelia o aștepta acolo. Au servit micul dejun, o cafea și au uitat de ele, vorbind și discutând tot felul de nimicuri.
Când a ajuns la birou, l-a găsit pe șeful ei foarte nervos.
'Ai întârziat domnișoară!' s-a răstit avocatul la ea.
'Îmi cer scuze, am întârziat doar cinci minute, am...'
'Nu vreau să mai aud nimic. Mai bine treci la treabă!'
Carmen s-a uitat la una dintre secretare întrebător dar secretara a ridicat din umeri în semn că nu știe ce e.
Ziua a început rău și a avut multă treabă. Șeful ei a fost nervos toată ziua. Parcă asta îi mai lipsea. Cam pe la 14,30 a venit la birou un băiat de la o companie de livrări.
'Am un cadou de livrat pentru Carmen Diaconu' a spus băiatul.
Carmen a rămas surprinsă, dar a luat pachetul iar băiatul a plecat. În ușa biroului lui personal, avocatul o privea nervos pe Carmen.
'Data viitoare să le dai adresa ta de acasă, nu de la birou!'
'Îmi cer scuze, nu știu ce ar putea fi și nici cine l-a trimis.'
Avocatul Călinescu s-a întors și a închis ușa în urma lui zgomotos. Carmen a privit pachetul împachetat în roșu dar s-a hotărât să-l deschidă mai târziu. Avea ceva mai important de făcut. Trebuia să vorbească cu șeful ei. Carmen a fost întotdeauna curajoasă și deschisă cu șeful ei, dacă e vreo problemă mai bine să vorbească deschis despre ea, nu mai avea nevoie și de alte probleme. A bătut la ușa biroului și a intrat.
'E vreo problemă? ' a întrebat șeful încă iritat.
'Vreau doar să întreb dacă e vreo problemă. Am făcut ceva greșit? E vreo problemă?'
'Nu, doar că în ultimul timp întârzii mult și nu prea te concentrez la muncă.'
'Am avut ceva probleme'
'Cu toții avem probleme acasă. Dar în felul acesta vom închide biroul și stăm să ne plângem de problemele noastre.'
'Îmi cer scuze, o să mă concentrez la muncă'
Carmen s-a întors în biroul ei destul de dezamăgită. Asta-i mai lipsea. A înceut să deschidă pachetul roșu cu și mai mare îngrijorare. Trebuie să fie unul dintre lucrurile ciudate care i se întâmplă în ultima vreme. A dat la o parte hârtia creponată cu care era ambalat, a ridicat capacul și deasupra... un CD. "The Seasons, Vivaldi". Sub CD era un buchet mare de trandafiri de culoare roșie. S-a ridicat în picioare, nervoasă, pentru un moment simțea că nu-și mai poate controla nervii. Apoi s-a oprit amintindu-și că e la birou. A aruncat florile în coșul de gunoi, dar a luat CD-ul și l-a pus în geantă. Poate îi va fi de folos. L-a sunat imediat pe detectivul Antonescu. Acesta i-a spus că o așteaptă în fața casei.
Când a văzut detectivul CD-ul, a zâmbit ironic.
'E muzica mea preferată.'
'Poți să-l păstrezi'
'Asta o să și fac'
Au intrat în casă, totul era în regulă. Carmen a făcut cafea și au servit cafea cu biscuiți și pișcoturi.
'A fost vreun bărbat în viața ta care ar putea face toate aceste lucruri?' a întrebat detectivul.
'Nu cred, singurul bărbat cu care m-am întâlnit în ultimii doi ani a fost Gabriel, Gabriel Dinu și ne-am despărțit de vreo șapte luni. Dar nu părea de genul acesta, oricum nu ne-am mai văzut de atunci nici măcar întâmplător.'
'Trebuie să te gândești bine la toate persoanele pe care le cunoști. La fiecare în parte, oricât de puțin le-ai cunoaște. Trebuie să găsim un indiciu în această dilemă.'
După ce au mai discutat o vreme pe această temă, detectivul a părăsit casa, a luat CD-ul cu el și i-a spus lui Carmen să-l sune imediat dacă se mai întâmplă ceva.
Detectivul ajuns în stradă, s-a decis să meargă pe jos, și-a lăsat mașina în parcare și mergea în liniștea străzii cu plopi. Simțea nevoia să stea într-un loc liniștit să se gândească la o mulțime de lucruri. Era o plăcere să simți adierea vântului în timp ce florile și copacii își răspândeau mireasma în aer. S-a așezat pe o bancă, aproape de un râuleț, admirând peisajul însă gândul lui era în altă parte.
'Trebuie să încep să rezolv acest caz. Pe cât se pare de banal pe atât e de încurcat. Carmen Diaconu.... O fată frumoasă, chiar foarte frumoasă, inteligentă și ar părea destul de serioasă. Nu e genul de persoană care să inventeze asemenea lucruri. De ce s-ar ascunde un bărbat dacă o place pe Carmen? De ce nu merge direct la ea să-i vorbească? De ce vrea s-o sperie?'
Detectivul s-a gândit că ar fi mai bine dacă ar fi cineva s-o păzească, a sunat la agenție și a trimis un alt detectiv să stea de pază și să urmărească ce se întâmplă în jurul casei ei. A sunat-o și pe Carmen s-o anunțe și să nu se sperie de celălalt detectiv, să-l ia drept infractor.
. . . . . . .
Carmen a rămas cu receptorul în mână, mirată.
'Asta ar fi o schimbare!'
A făcut o baie fierbinte și s-a întins în pat. Oare cun de s-a schimbat atitudinea detectivului? A sunat-o pe Camelia să-i spună ultimele noutăți. Aștepta ca aceasta să răspundă la telefon când a auzit un zgomot puternic. Venea din cealaltă parte a casei. A trântit receptorul, s-a ridicat speriată și nici nu știa ce să facă. S-a dus spre bucătărie, de acolo putea să-și ia un cuțit să se apere dar nu a ajuns până acolo. În ușa salonului s-a oprit. CD player-ul era aruncat la pământ făcut bucăți. L-a sunat pe Antonescu imediat. Acesta încă era pe drum spre casă, s-a întors din drum și în câteva minute a fost la ea. Când i-a deschis ușa, acesta a făcut ochii mari, privind-o cu mirare. Carmen și-a amintit că nu prea era îmbrăcată. Cămașa de noapte cu care era îmbrăcată, era scurtă și foarte transparentă.
'Scuză-mă, n-am mai avut timp să mă îmbrac, de frică nici nu m-am mișcat din loc'
L-a condus în salon, i-a arătat ce s-a întâmplat și s-a dus apoi să se îmbrace. În timp ce se îmbrăca iar detectivul se uita atent la salon, Carmen a început să țipe. Toni a fugit la dormitor. În ușa camerei s-a oprit și a deschis ochii și mai tare de această dată. Carmen era doar în lenjeria intimă. Însă aceasta fără să se mai gândească la haine, i-a arătat cu degetul spre geam. Geamul era deschis și perdeaua se mișca în bătaia vântului. Toni s-a repezit la geam dar a văzut doar un bărbat care deja a ieșit pe poartă. Avea părul negru, destul de înalt, poate dacă l-ar mai vedea din spate, l-ar recunoaște. A închis geamul și Carmen era deja îmbrăcată. Au ieșit din dormitor și s-au dus iar în salon.
'Se pare că admiratorul tău s-a supărat că ți-am luat CD-ul'
Au adunat amândoi bucățile aparatului de pe jos și s-au așezat pe canapea.
'Îți amintești dacă era vreo carte de vizită pe buchetul de flori, ceva scris sau numele magazinului?'
'Nici nu m-am gândit să mă uit, dar dacă sunt tot în coș, o să caut mâine dimineață'
După câteva momente de tăcere, Carmen a izbucnic în plâns.
'Cred că o să înnebunesc!'
Toni a atins-o pe umăr încercând s-o liniștească. Între timp a sosit și celălalt detectiv care urma s-o păzească. Acesta fiind la datorie, Toni a plecat.
'Nu-ți fie teamă, detectivul Radulescu te va păzi și va fi cineva tot timpul de pază, zi și noapte. Acum trebuie să plec dar dacă e ceva nou, sună-mă la orice oră.'