Toamna visele nu trebuiesc tinute in secret. Si daca ai visa, ce e foarte probabil, ingaduieti privilegiul de a trai macar un moment din acel vis, caci trezindu-te la realitate nu iti vei aminti nici macar o frantura din acel vis, nici o aschie sau macar un ciob de sentiment nu iti va strabate memoria.
Aschii,franturi, cioburi toate sunt doar piese dintr-un puzzle ce trebuiesc asamblate spre a pune capat indoielii, gasind imaginea puzzle-uluivei gasi si raspunsul.
Toamna, nici cea mai tare piscatura nu o voi simti, caci ma simt vidat fata de toate relele societatii, de perfidia si invidia conationalilor mei, si nu numai....Insa in tot acest timp fiecare piscatura o voi savura pana la extrem la fel cum savurez orice picatura de romantism.
Spatiul pe care toamna il ocupa in inima mea e, inca, indefinit. Vorbim de toamna ca despre un anotimp mort, dar, de fapt toamna natura isi rezerva pt. ultima oara dreptul la replica. Si ce replica!!!!
Fructe si legume de toate soiurile avand o paleta cromatica foarte nuantata ce iti spala privirea lasando inmarmurita la vazul acestui spectacol autumnal.
Acest joc, atat vizual cat si mirositor iti incanta toate simturile. In acest portret echinoctial exista 2 persoane cu o veche reputatie ce isi rezerva dreptul de a participa la acest joc: Bachus si Amor(Eros).
Toamna, pasarile sunt suparate pe frigul ce va veni astfel incat migreaza spre alte tinuturi mult mai calde ca si aici sperand ca le va fi mai bine. Toamna copacii isi leapada frunzele si intregul coronament devine chel si mai batran, ridat de toate grijile vietii "copacesti"....
Ce paradox!!! vara copacii sunt incarcati cu frunze atunci cand caldura le da foarte multa bataie de cap, pe cand toamna ei isi leapada frunzele, atunci cand ar avea mai multa nevoie!
Toamna e anotimpul marcat parca de parafa Fecioarei.....e virginitate insasi. Culorile insasi capata o nuanta stridenta asemenea Skrik-ului lui Munch ce cheama un fel de ajutor.....
Toamna e anotimpul recoltei, a porumbului si a strugurilor in special. Ploua mai des simai rar, ca si cum prin acea ploaie ne-am spala de pacate. Imi vin in minte o gramada de versuri, dar numai catvea imi inunda cavitatea cerebrala si ma face sa simt cu adevarat ceea ce ma marcat...sunt acele emotii de toamna ale lui Nicu Alifantis:
- A venit, a venit toamna
- Acoperami inima cu ceva
- La umbra unui copac, sau mai bine
- Sau mai bine cu umbra ta.
Dovada e si anotimpul confesiunilor si iubirii. Are o desavarsita frumusete, o gingasie plina de vino-ncoa......va continua