agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-18 | |
In primul rand, aceasta scriere trebuia sa fie un articol, dar am observat cu stupoare ca nu am cum sa scriu un articol... o fi chestia asta cu "nivelul de acces"...cine stie?!?...
Aceast articol, vrea sa fie un raspuns doamnei Cristin Andrei, ce care a scris articolul "Poti muri facand felatie" si, de asemenea celor care intr-un fel sau altul ironizeaza cultura hip-hop, fara sa inteleaga fenomenul in sine...Sa pronim la drum... Hip-Hop-ul are doua fete, una fiind cea care a oripilat-o pe Cristina Andrei,cealalta fata fiind una care se pare ca va este inca ascunsa voua,celor care scrieti articole anti-hip-hop sau poezii in care ironizati acest stil muzical. Pentru ca nu vad vreo posibiliatate de a face upload pe acest site, voi expune versurile unei melodii de hip-hop care apartine celeilalte fete,acelei fete care sta ascunsa multora. Nasta - Povestea unei pietre "O noua zi incepe-ncet, privighetori incep sa-mi cante Nu stiu cand am luat viata, dac-am iesit din pantec M-au ocolit vremuri, avand ca prieteni flori si frunze Am invatat sa inteleg suspine, sa fiu sfatuit de zumzet Mi-a fost dat sa nu-nchid ochii, sa nu am sentimente Dar am crescut intelegand lacrimi, cand imi zambeau portrete. Cand ii luceau de regrete omului privirile, l-am ascultat Indoliat de sperante, mai aproape de pacat. Am fost de multe ori mutat, aruncat printre straini Printre pomi sau trandafiri, pietre sau maracini Dar parca-nflorind din spini, m-am intors acasa ajutat De-aceeasi fetita cu par blond, ce-mi zambeste din inalt. Doi oameni vin aproape zilnic: unu’-mbracat mereu in negru El cand vorbeste toti tac, plangand cu capul plecat pentru A asculta o noua poveste, dand de veste prin lacrimi C-a mai venit un sfarsit, sfarsind cu-acelasi Amin. Al doilea, un urias cu haine murdare de pamant Cu ochi negri, privire neagra, zambet negru de mormant Parca sapand adanc spre suflet, vrand a-l simti cum moare Ma poate ingropa pe veci, lipsindu-ma de soare. Uneori am impresia ca oamenii chiar imi vorbesc, Atunci cand plangand imi striga: “eu de ce mai traiesc?” si acel copil care si-a varsat pe mine primele lacrimi, Privindu-ma de sus m-a intrebat: “cand te intorci tati?” Desi traind printre bocete si suspine Dintre cruci si morminte-mi trimit povestea prin tine si poate ajutat de-acelasi Dumnezeu cu par balai Iti voi fi piatra de mormant, cladindu-ti drum spre Raï!" Nu-i asta poezie? Lipsita de misoginism, cuvinte vulgare si alte lucruri care au facut-o pe Cristina Andrei sa scrie articolul si pe altii sa ironizeze acest stil de muzica... Si sunt multe melodii care au versuri de suflet ca cele de mai sus... Astept comentarii, de orice fel... PS: Site-ul asta e cam prost facut, imi pare rau s-o spun, are cateva erori ciudate, vrobiti cu cineva sa remedieze situatia...poate nu vad eu, dar un spatiu al administratorului nu exista, un loc de reclamatii si sugestii, daca exista, imi cer scuze...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate