-Aham. Foarte bine. O să aștept în camera mea supus.M-am întors pe călcâie. La etajul I aveam o oglindă imensă. Am urcat în fugă treptele. În oglindă păream un îngeraș veritabil, cum poți vedea în felicitările ieftine de Crăciun. Mi-am aprins o țigară. Calculam cum puteam profita de toată situația. Mi se părea ironic să fiu târât prin sute de ședințe foto și interminabile talk-show-uri fără să-mi pot cumpăra măcar un Lamborghini Diablo.
M-am gândit să înnod 2 cearșeafuri albe, cum văzusem în filmele de capă și spadă, pentru a putea coborî în curtea interioară. Apoi era floare la ureche, săream gardul peste cocina de porci a lui Nea Ghoerghe și eram ca și liber. Liber ca o pasăre, sau, mai bine zis, ca un îngeraș.
Am deschis geamul, cearșeafurile le înnodasem cu multă rapiditate. Ghinion, 3 mascați au ridicat instinctiv privirea spre fereastră. Eram prizonier, prizonierul propriei mele case. Mi-am aprins cu gesturi tremurânde o țigară. "Cum gândește un îngeraș?!" a fost prima întrebare care mi-a trecut prin minte după ce am fumat țigara. "Întotdeauna pozitiv." Așa că am coborât treptele din 2 în 2 și m-am oprit în fața patriarhului.
-Vreau să merg cu matale.
Acesta începuse să zâmbească atotsuperior. Își mângâia barba lungă care îi ajungea până la buric.
-Bine tinere, foarte bine gândit. A pocnit din degete, instantaneu 3 preoți tinerei s-au apropiat spre mine cu o mantie lungă și o cagulă neagră.
-Pauză. Time-out. Nu vreau să port cagulă, nici mantie, vreau să merg relaxat, nu-s infractor, n-am motive să mă furișez prin viață. Capisci?! Sunt o minune, vreau să fiu tratat ca atare, ca un îngeraș. Mai întâi vreau să mi se dea o costumație albă, imaculată, prin care să poată să-mi vadă toată populația necredincioasă cum îmi ies aripioarele. Mai mult, vreau pantofi albi D&G și un lanțișor gros de platină pe care să scrie în relief "I'am an beautiful Angel!"
Patriarhul a închis o secundă ochii.
În 5 minute eram costumat ca un adevărat îngeraș.
La poartă ne aștepta un superb Buick decapotabil pe care era scris cu vopsea roșie : "Acest miracol aparține Bisericii Ortodoxe!". Lumea mă aclama în urale. Multe babe făceau plecăciuni adânci și se băteau furioase cu agenții de ordine care nu le lăsau să mă atingă.
După ce m-am urcat în mașină m-am ridicat în picioare și am trimis bezele tuturor. A fost sublim. Tot drumul a fost o superbitate, lumea se călca în picioare pe strazi, mulți se urcaseră prin copaci. S-au înregistrat 34 de leșinuri și 5 nașteri spontane.
Din ziua aceea sunt cel mai fericit dintre toți pământenii dotați cu aripi de îngeraș.