Trecuse o lună de la primul transport. Acum aveau un cont serios, dar după cum îi sfătuise Damian în jurnalul său, păstră o parte din credite pe cartele. Se întâlnise de multe ori cu cei de pe nava cărora le livra containerele, dar niciodată nu reușise să vorbească cu ei mai mult decât la prima andocare.
--Alana, am o problemă. Vreau să mă ajuți s-o rezolv, spuse el, privind preocupat monitoarele.
Femeia se întoarse spre el cu tot cu scaun.
--Acum avem destui bani pentru o viață.
--Vrei să te retragi pe o planetă ?
--Mă gândeam, dar am o problemă… mare.
Alana îl privi curioasă.
--Ce anume îți stă în calea planurilor?
Erik îi evită privirea.
--Dacă mă retrag, tu nu ai să vii cu mine, corect?
--De ce ai vrea să vin cu tine? Ce legătură am eu cu planurile tale? întrebă femeia, zâmbind.
--Îmi ești prietenă, cea mai bună prietenă. M-am obișnuit cu tine.
--Erik, eu sunt o Vrăjitoare Asasin. Nu pot sta într-un loc mult timp din două motive. Întâi, sunt căutată de toți vânătorii de recompense, apoi sunt căutată și de profesioniști, Flaider și Sibaum.
--Ne putem ascunde.
--Erik, este ceva ce nu ți-am spus…
Bărbatul o privi cu ochii goi.
--Am ținut legătura cu cele care m-au ajutat. Permanent. Una dintre ele a fost ucisă. Cea care mi-a luat locul a fost ucisă. Acum ei știu că am părăsit planeta și chiar au reușit în câteva dăți să afle unde sunt. Au ajuns prea târziu, dar asta a fost o chestiune de noroc. Am fost informată că au început să te urmărească pe tine, pentru că ei știu că te urmez. Nu trebuie să îți faci probleme că îți stau în cale. Ești mai în siguranță fără mine. Chiar te sfătuiesc să te retragi. Nu-mi este ușor să îți dau drumul, îmi place cu tine, dar dacă vrei să te retragi, accept și-ți respect dorința.
Erik clătină din cap abătut.
--Ce este, Erik? Fii sincer cu mine. Este ceva ce nu mi-ai spus?
--Mi-e teamă să fiu sincer, Alana.
Femeia oftă.
--Erik, acum ar trebui să te duci să meditezi. Analizează fiecare gând în parte, izolându-le pe celelalte prin meditație.
--Am făcut-o deja.
--Mă bucur. Ce concluzie ai tras și ce soluție ai?
Erik își ridică privirea brusc și cei doi se priviră câteva clipe. Ochii ei verzi păreau că îi înghit privirea.
--Te iubesc, Alana, spuse Erik sec.
Zâmbetul femeii dispăru, fiind înlocuit de o grimasă de surprindere. Liniștea se instală, iar cei doi se pironiră cu privirea. Din ochii femeii se scurse o lacrimă mare, apoi alta și alta. Ea duse mâna la ochi și își șterse următoarea lacrimă, închise ochii și îi strânse, apoi, după câteva clipe, dădu drumul primului suspin. Erik o privi împietrit. Nu fu capabil să se miște, până când aceasta nu-și ridică privirea. Ochii ei căpătaseră o nuanță de verde smarald, iar el rămase fascinat. Deschise gura și vorbi pe un ton îndurerat parcă.
--Sunt o Vrăjitoare Asasin, Erik. Nu se poate să mă iubești…
El lăsă capul să-i cadă trist.
--Îmi pare rău.
--Nu sunt pregătită, Erik. Te iubesc, dar ca pe un prieten. Nu te-am privit niciodată ca pe un bărbat.
--Nici eu, până nu am meditat, Alana. Îmi pare rău.
--Nu trebuie, asta arată că suntem legați unul de altul. Poate ar trebui să meditez și eu la această problemă, spuse femeia, ridicându-se de pe scaun. Mă duc în cala cargourilor, spuse aceasta, ieșind din cabină.
Erik rămase pe scaun, privind fără să vadă. După câteva ore, duse nava în doc și ceru încărcătura de animale vii. Același funcționar îl întâmpină și verificară împreună integritatea sigiliilor. Notară ora la care declară că va părăsi docurile și i se stabili cursul de urmat și timpul la care trebuia să livreze marfa. La decolare, în cabină veni și femeia. Se așeză pe scaun și verifică monitoarele, fără nici un cuvânt. Tastă câteva comenzi și ajustă câțiva senzori. Aceasta era sarcina secundului, dar de obicei le făcea Erik. Acum, ea își luase în serios rolul de secund al navei. Întoarse privirea spre el, simțind că este privită insistent. Într-adevăr, el o privea melancolic și gânditor.
--Nu mă mai privi așa! Știi bine că nu am încă nici un rezultat. Tu ai meditat mai multe zile la rând la această problemă.
--Câteva săptămâni.
--Și nu ai spus absolut nici un cuvânt... De ce, Erik? Te puteam ajuta.
El oftă profund.
--Crezi că este posibil să coexistăm în aceeași încăpere, în condițiile date?
--Dacă nu faci presiuni asupra mea, putem, Erik. Trebuie să iau în calcul mai multe variante decât poți tu să vezi. Sunt o Vrăjitoare Asasin, Erik. Asta îmi multiplică greutățile, fără să mai pun la socoteală că sunt membru al Consiliului de pe Harton. Va fi nevoie de săptămâni, poate chiar luni, pentru a reclădi ce ai distrus cu un cuvânt. Nu face fața asta, nu este un reproș, ci doar că trebuie să stabilesc prioritățile și să clasific problemele, care trebuie rezolvate, înainte de a mă considera liberă să iubesc sau să-mi dedic viața altuia decât Hartonului. Cea mai mare problemă este că te pun în pericol permanent. Eu sunt o bucată de carne care valorează 250 de mii de credite. Să nu uiți asta niciodată, Erik!
El zâmbi trist.
--Oare asta este cea mai mare problemă?
Ea clătină din cap, neputând răspunde.
--Cred că da. Dacă te voi iubi, vei fi în pericol permanent. Poate aș accepta, dacă ai fi în aceeași situație, dar doar pentru că eu sunt marcată de un contract, să îți risc viața este prea mult. Acum, știind că mă iubești, este mult mai greu.
--Nu poți vorbi așa. Am nevoie de tine ca să supraviețuiesc. Am nevoie de tine ca să aflu de ce a murit tatăl meu.
--Te înșeli. Ești mai puternic decât mine, ești mai deștept și ești mai liber decât mine. Eu am nevoie de tine, nu tu de mine. Eu sunt cea care te ține pe loc și…
--Ajunge! Este inutil să spui aceste lucruri. Nu privi prin sfera asta lucrurile. Libertatea mea îți aparține, iar tu nu vrei să înțelegi.
--Erik, trebuie să înțelegi. Nu sunt liberă, iar tu ești. Nu pot să te iubesc ca bărbat.
Erik se ridică brusc.
--Atunci să trecem sub tăcere acest capitol. Vreau să fie ca înainte.
--Foarte bine. Măcar până voi reuși să finalizez meditația, spuse ea, în timp ce el ieși din cabină.
Alana oftă și își trecu mâna peste față. Nici nu-i trecuse prin minte că Erik s-ar fi putut îndrăgosti de ea. Era atât de naiv să creadă că o Vrăjitoare Asasin putea face ce dorea. Nici măcar exilată nu era liberă să facă ce voia cu viața ei. Întreaga sa viață era dedicată unui singur scop - slujirea Consiliului. Bărbatul nu cunoștea legile și regulile Consiliului. El nu știa ce însemna exilul. Ele erau educate să fie legate de Harton, nu erau ca restul oamenilor liberi, să plece și să înceapă de la zero pe alte planete. Pentru ea, fiecare zi departe de Harton însemna un chin.
Computerul emise un bip strident, iar ea reveni din gânduri și privi monitorul. Fusese deschisă ușa calei, care dădea spre încărcătură. Privi prostită mesajul și ochii i se măriră.
--Nu, Erik. Nu…, murmură ea, înfiorându-se.
Se ridică de pe scaun și străbătu în fugă coridorul, care lega puntea principală de liftul ce ducea în cala încărcăturii. Coborî și străbătu locul gol, care fusese păstrat pentru antrenamente. Lumina era slabă, dar reuși să-l zărească privind concentrat unul dintre containere. Se apropie de el și îi puse mâna pe umăr. El n-o privi, ci fixă, cu încăpățânare, containerul. Privi și ea spre imensul container din fața lor. Erik își mușcă buza de jos și întinse mâna spre ușă. Atunci observă și ea că sigiliul fusese rupt, iar în mâna stângă Erik ținea o bară de metal.
--De ce ai făcut asta? întrebă ea în șoaptă.
El fixă în continuare containerul, în timp ce mâna sa se apropia de ușa containerului.
--Ai vrut o soluție. Asta e soluția la cel puțin trei probleme, care mă frământă: prima este că suntem egali în valoare și fugari totodată.
Femeia îl privi cu ochii măriți de groază.
--Ce ai făcut?
--A doua este că aflu de ce a murit tatăl meu…
--Erik, ți-ai distrus viața !
--A treia este că îmi voi satisface curiozitatea.
Alana simți că nu se mai poate controla. Îl apucă de mâna care se întindea încet spre mânerul ușii. Trecu fulgerător în spatele lui, imobilizându-i mâna la spate și lovindu-l cu zgomot de ușa containerului.
--Þi-ai distrus viața! Nu pricepi, prost egoist ce ești? Acum valorezi 300 de mii de credite! Toate Organismele, legale sau ilegale, te vor vâna până îți vor duce capul pe Kunli, într-un sac nenorocit! Te-ai gândit că poate îi pasă cuiva de soarta ta?!
Îl ținu lipit de ușa containerului câteva momente, apoi îi dădu drumul. Îl întoarse cu fața spre ea și-l privi. Nu putea citi nimic pe chipul său.
--Dacă depunem cei 300 de mii în 72 de ore, poate scăpăm, spuse ea, pe un ton plin de îndoială. Nu deschide ușa aia, Erik, te rog !
--Nu mai am cum să scap de contractul pe care l-am încălcat. Vreau să văd pentru ce a murit Damian.
--Nu poți să știi că aici i s-a stabilit soarta.
--Privește jurnalul de bord al navei. De pe Kunli a mers pe Furius, apoi, după două luni a fost ucis. Tu crezi că a avut alt contract sau a fost ucis de pirați sau hoți ?
Femeia lăsă capul să-i cadă și privirea sa țintui podeaua.
--Am citit raportul medicului legist. Nu a fost o crimă la întâmplare, cu un mobil obișnuit.
--Vreau să văd. Trebuie să văd. Nu mai contează ce se întâmplă după asta. Dacă tot am rupt sigiliul, trebuie să văd dacă voi fi vânat pentru niște vite nenorocite sau pentru droguri.
Erik întinse mâna și apucă mânerul. Femeia se apropie de el și îl luă de braț. O clipă amândoi priviră ca hipnotizați mânerul; începuse să-l învârtă spre poziția deschisă. Când ușa începu să se deschidă, amândoi își ținură respirația. Erik izbucni într-un hohot de râs nervos.
--Ar fi jenant să ne trezim în fața unor vite adormite. Cam mult caz pentru așa ceva, spuse el simțind, privirea arzătoare a Alanei. Trase brusc de ușă, iar aceasta se deschise fără nici un zgomot. Amândoi făcură un pas în spate. Încă nu puteau vedea nimic. Din containerul deschis se prelingea afară o ceață albă și groasă. Erik făcu un pas înainte, dar se opri, simțind strânsoarea femeii. Își scutură brațul, iar ea îi dădu drumul. Păși prin ușa containerului, ținându-și respirația. Lumina alb-lăptoasă a containerului îl orbi în primul moment, iar ochii îi lăcrimară din cauza ceții narcotice, folosită în cazul acestor transporturi. Alana rămase în pragul containerului, privind cum bărbatul este înghițit de ceață. Ochii îi jucau în toate părțile, ca și când ar fi simțit vreun pericol iminent. Învățase să se bazeze pe aceste sentimente. Trase afară din teacă pumnalul hartonian și îi scoase lama inferioară din mâner. Își puse brațul pe piept. Această mișcare era una dintre cele mai misterioase modele de luptă ale Vrăjitoarelor Asasin. Toată lumea încercase să emită un algoritm logic și geometric al mișcărilor ce puteau urma, dar se părea că nu reușise nimeni. Era o metodă de a sta în gardă folosită doar de Vrăjitoarele experte. Niciodată nu scăpase nimeni, care văzuse mișcările derivate din această gardă folosită atât ofensiv, cât și defensiv. Ceața se mișca haotic, arătându-și fețele pufoase, ca de norișor pe cer senin, dar Alana privea concentrată în profunzime, fără a vedea dincolo de ceață. Înăuntru se mișcă ceva, iar ea făcu un pas în spate, stabilindu-și centrul de greutate pe piciorul din spate, pentru a fi gata de un salt. Silueta mai făcu un pas, iar ea recunoscu semnalmentele lui Erik. Corpul i se destinse, dar nu în totalitate. Remarcă o anumită greutate în mișcările lui și aproape că făcu pasul peste pragul containerului pentru a-l ajuta. Erik își scoase capul și expiră zgomotos, apoi ieși cu tot corpul din containerul cargo. În brațe ducea ceva voluminos. Alana remarcă bagajul din brațele lui, și după ce îi privi fața și se asigură că nu inhalase gazul narcotic, privi spre bagajul lui. Erik rămăsese în ușa containerului și o privea.
--Ce…? apucă să îngăime Alana.
Cuvintele i se opriră în gât, identificând silueta pe care Erik o purta în brațe. El trecu pe lângă ea și îngenunche la câțiva pași de ea, pe coridor. Femeia se apropie din spate și privi concentrată corpul. Era o femeie. Erik îi luă pulsul câteva momente, apoi întoarse capul spre ea.
--Vite vii…, spuse el consternat.
Femeia îl privi indignată.
--Dar, Erik, este un om…
--De acum o săptămână tot visez containerele și oamenii din ele. Pentru mine surpriza a trecut.
--Pe toți zeii Hartonului, Erik. Mai sunt și alții în container?
El dădu din cap tăcut.
--De o lună și ceva tot transportăm oameni. Sunt puși în sarcofage de sticlă. Câte 80 de sarcofage într-un container. De o săptămână le tot visez. La fiecare transport alte fețe, alte povești. Până astăzi, nu am avut curajul să mă conving dacă sunt doar vise.
--De ce nu mi-ai spus că visezi așa ceva? Trebuia să știu, Erik.
--De ce să știi? Să-mi spui că nu are rost să riscăm, să pierdem contractul din cauza antrenamentului Gramm, care îmi afectează realitatea?
Femeia îl privi. Știa că așa ar fi spus, chiar dacă nu era gata să recunoască acest lucru.
--Îmi pare rău.
--Și mie, Alana. Întrebarea este ce avem de făcut acum ?
Femeia își îngustă ochii.
--Kunli este o planetă cu un guvern democratic și se supune legilor federale. Nu are nici un drept de a face comerț cu oameni.
--Oficial nici nu face. Am putea să ne adresăm autorităților federale, pentru a investiga situația.
--Te-ai gândit mult? Peste două ore, va fi prezentat autorităților federale un dosar cu acuzații de fals, uz de fals și furt de identitate. O certitudine și probe. Vom fi căutați. De acum suntem in ilegalitate.
--Putem să mergem să-i ducem pe o planetă federală măcar. Nu avem ce face cu atâția pasageri.
--Nu. Nu putem. Sunt sigură că cei de pe Kunli deja au planuri de a ne acuza pe noi de trafic de carne vie.
--Drace!
Femeia rămase pe gânduri câteva clipe.
--Mă întreb, cine o fi în spatele poveștii. Cei de pe Kunli nu sunt capabili să susțină o asemenea acțiune.
Erik clătină din cap.
--Chiar crezi că este o acțiune organizată?
--Erik, asemenea acțiuni nu se fac doar pentru a coloniza alte planete. Nefericiții ăștia sunt duși acolo pe post de sclavi. Nici măcar nu pot să înțeleg care este logica unei asemenea mișcări. Există posibilitatea să facă sclavi în mod legal. Anunță recrutarea de persoane pentru o planetă, oferă un preț în schimbul strămutării, iar după ce au destui oameni pentru planetă, simulează o revoltă, armată sau populară. Guvernul de pe planeta care a inițiat strămutarea civililor instaurează o blocadă a propriei planete colonizate și se declară guvern de dictatură militară. De aici până la a obține temeiul legal, pentru statutul de planetă sclavagistă, este puțin. In câțiva ani trece prin etapele premergătoare și Federația este nevoită să excludă noua planetă din sistemul democratic.
--Dar ar urma inspecții…
--Desigur, dar nu ar deranja pe nimeni. Sistemul de care ți-am vorbit are o rată de reușită de 80 %.
--Crezi că cineva nu dorește să se descopere planeta ?
--Cert.
--Dar de ce, Alana ?
Femeia oftă.
--Asta nu știu. Ar trebui investigat.
Erik se ridică de lângă corpul femeii scoase din container.
--Cum putem investiga ?
--Nici asta nu știu. Oricum, gândește-te ce facem cu cei din container, pentru că nu avem loc de ei pe navă și nici mâncare destulă, spuse femeia, trecând pe lângă el și îndreptându-se spre ascensor.
--Unde mergi?
Alana se întoarse în ușa liftului.
--Trebuie să iau legătura cu Feinele, singurele care ne pot ajuta.