agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2436 .



Gata de culcare, copii?
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [D-na Gheo ]

2007-12-21  |     | 







Gata de culcare, Elena?

Nu încă? Oh, desigur! Doar e Ajunul de Crăciun. Dar văd că deja ești în pat, așa că am să-ți spun o poveste despre….Nu, nu despre copiii cuminți și obraznici. Nu ! Am să-ți spun povestea globului care n-a vrut să se urce în bradul de Crăciun. Îți vine să crezi una ca asta?

Tu aveai vreo trei anișori, iar eu și tata i-am promis lui Moș Crăciun că de data aceasta vom împodobi noi bradul pentru tine. Mai rămăseseră de pus câteva globuri, cele mai mici. Și uite așa, mă apropii de cutie și dau să iau un globuleț roșu, tare frumos. Îl apuc de cârlig, dar globulețul nu se dă scos din cutie în nici un chip.
-Nu, nu vreau, eu rămân aici, nu…
-Dar ce se întâmplă cu tine, globulețule? De ce nu vrei să mergi și tu în brad?
-Eu vreau să merg, îmi răspunde el , dar….
-Dar ce ?
-…..dar nu vreau să stau și anul acesta sub brad, de nu mă vede nimeni. Anul trecut m-ai pus chiar pe ultima creangă de jos, iar Tom, motanul, mă lovea mereu cu lăbuța. Uite, vezi, aici ? Și acum mai simt durerea. Am impresia că nici nu mai am culoare roșie în locul acesta.
-Stai să mă uit. Tu știi că ai dreptate! Îmi pare tare rău !
-D-apoi mie! Acum, chiar dacă ai vrea să mă pui mai sus, că știu că în vârful bradului nu se poate - acolo stă întotdeauna, îngerașul - nu poți, pentru că arăt de parc-aș fi bolnav.
-Stai o secundă. Poate găsesc ceva pentru tine.
-Chiar crezi c-ai putea? Oh! Ce bine mi-ar părea!
-Știi ceva? Ce-ar fi să-ți lipesc o steluță argintie pe locul unde te-a zgâriat motanul Tom?
-Da. Cred că mi-ar plăcea o steluță. Dar nu s-ar putea să am mai multe?
-Sigur. Pot să te îmbrac tot în steluțe, ca într-o manta.
-Si… și să mă agăți sus în brad?
-Da, chiar lângă îngeraș.
-Uaa!….Niciodată n-am stat așa de sus, de când m-ai adus acasă la tine.
Mulțumesc tare mult.

Și uite așa l-am îmbrăcat pe globulețul năzdravan în steluțe și l-am așezat chiar lângă îngeraș.
A doua zi, cu toții, am găsit o scrisoare de la Moș Crăciun, în care spunea că i-a plăcut tare mult bradul, dar mai ales globulețul cu manta de steluțe, de lângă îngeraș.

Noapte bună, Elena!


Gata de culcare, Dragoș?

Bravo ție! Dar mașinuțele le-ai pus la locul lor, în cutia cu jucării? Da? Deci nu mai stau împrăștiate prin cameră. Bine! Înseamnă că meriți povestea cu tractorașul năzdrăvan.

Era seară, ca acum. Strânsesem toate jucăriile în cutie, mai ales că a doua zi venea Moș Crăciun, care, știi, întotdeauna aduce jucarii noi, dacă vede camera în ordine. Pusesem așadar în cutie mașina de pompieri, trenulețul electric, mașinuțele mici, motocicleta cu motociclistul, avionul si elicopterul și, bineînțeles, tractorașul, jucăria ta preferată.
Dupa ce-am închis cutia, am dat să plec la bucătărie să dau la cuptor cozonacul care-și cam pierduse răbdarea să mă aștepte în tavă. Dar nici nu pun bine mâna pe clanță, că aud un zgomot. La început am crezut că ești tu, cu toate că știam că te lăsasem dormind. Dau sa plec din nou, și din nou același zgomot. Atunci, mă îndrept spre cutia de jucării, spunându-mi: “Poate nu le-am așezat eu bine, și acum se ceartă că nu încap unele de altele…” Dar nu….
- Eu te-am strigat, d-na Gheo! Eu, tractorașul. Toate celelalte jucarii dorm de mult.
- Tu? Dar de ce m-ai strigat, tractorașule? De ce nu te-ai dus și tu la culcare?
- Pentru că vreau să te rog ceva. Știu că Moș Crăciun vine mâine seară și că noi, jucăriile, trebuie să stăm cuminți în cutie.
- Da, așa este.
- Dar știi…? Când Dragoș și cu tine i-ați scris lui Moș Crăciun, eu eram lângă voi și am auzit că ați pus pe lista cu jucării un alt tractoraș.
- Da, așa este. Știi că Dragoș a mai crescut cu un anișor și acum poate avea un tractoraș mai mare.
- Da. Știu. Tocmai de aceea vreau să te rog, d-na Gheo, ca mâine seară, când vine Moș Crăciun, să stau și eu în sufragerie, pentru că vezi tu, tractorașul cel mare este fratele meu. De când îl aștept să vină! Și aș vrea să fiu și eu de față, când Moș Crăciun îl pune sub brad.
- Dar știi că ai dreptate? Ar fi trebuit să mă gândesc la asta !
-Oh! Ce bucurie mi-ai face, d-na Gheo! Nici nu-ți poți imagina!
-Dar asta, numai pentru că ești o jucărie cuminte și niciodată nu stai peste noapte, pe lângă patul lui Dragoș, sau, aruncată, pe undeva, pe lânga fereastră.
-Multumesc mult, d-na Gheo.
- Atâta că trebuie să fim atenți ca nu cumva să iasă toate jucăriile din cutie, că altfel îl supărăm pe Moș Crăciun.
- Nici o problemă, d-na Gheo. Am să fac în așa fel, ca celelalte jucării să nu mă vadă sau să mă audă când ies din cameră.
- Știi ceva, tractorașule? Am o idee: mâine seară, am să las ușa de la sufragerie întredeschisă, și după ce pun jucăriile în cutie, pe tine te așez pe covoraș. Astfel te poți duce liniștit lângă brad să-l aștepți pe frățiorul tău.
- Sigur! Sigur! Promit să fac ce mi-ai spus. Și să nu deranjez nici un ac de brad.

A doua zi, dimineață, când ne-am strâns cu toții în jurul bradului, înalt și frumos, tractorașul cel mic si frațiorul lui, tractorașul cel mare, încă nu terminaseră să-și povestescă unul altuia toate întâmplările nemaipomenite prin care trecuseră.

- Mamă! Tată! numai ce te auzim exclamând. Moș Crăciun mi-a adus tractorașul pe care i l-am cerut în scrisoare!
- Da?
- Dar știți ceva? Eu cred că tractorașul cel mare e fratele tractorașului mic.

Atunci, numai ce-l văd pe tractorașul cel mic că ridică din micul lui far, făcându-mi semn că-i fericit și că-mi mulțumește.
Și tot atunci, bradul și-a mișcat încet crengile, atât cât luminile să sclipească mai frumos și să auzim clinchetul clopoțeiilor.

Noapte bună, Dragoș !









.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!