agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2021 .



Foame de vultur
proză [ ]
fragment liric

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mladitza ]

2008-01-08  |     | 



Foamea mă leagă de pământ. Mai păstrez la piept amuleta căzută din mâna unui bătrân pe patul de moarte. Toate legendele Nilului respiră discret, duhul morții a evadat și a luat formă de vultur. Nici o bucată de lemn nu odihnește oase înnegrite de carii.
Timpul e în repaus. Odată cu el s-a oprit în loc un fotograf, Kevin Carter. Mă va ridica pe brațe cu un cântec de leagăn. Cutezanța lui frântă e ratarea șansei de viață. A mea, a lui. Năucit filmează. Brațele mele ca două falange, am piciorușe de paing, trupul întreg e o mână chircită pe pieptul unui cadavru. Un copil ca o gheară pe umbra unui trunchi de copac retezat. Aș vrea să mă întorc, să stau culcată cu fața spre cer și în obraji să simt căldură nepripită de soare. Dar vulturul îmi va răpi cea din urmă zvâcnire. Mi-e teamă că-mi va ciuguli ochii, voi înnebuni lipsită de vise. Cât de mult îmi doresc răcoarea! În lipsa de aer, pământul mă cheamă să rupă din mine, o fărâmă de sine. Inima mea nu o va smulge, n-am devenit femeie. Pământul e mai arid decât neamul meu, pântecele suferă asprimea ierbii. O picătură de apă ca o blândețe și involuntara metanie mi-au adus ce n-am cunoscut până azi, cuvinte de rugăciune:
Doamne, ia de pe mine acest vultur și dăruiește-l cerului pentru reîntregirea firescului! Alungă spaima de pe chipul ce mă privește și așează în suflet de om puterea să uite încet și să iubească oricât de grea i-ar fi inima, oricât de sătul ar fi de micimi sau trădări.
Oricât de amară i-ar fi despărțirea.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!