agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-10 | |
Un om
Ieri, azi, mâine 19-01-2006 Ieri... Demetra era politrucă, domnișoara Irina directoarea școlii, Ana Pauker mămuca, Stalin tătucu, George Coșbuc și Mihai Eminescu habar n-aveam cine erau! Fratele meu, elev la Școala de Arhitectură din București, venise la țară în preajma Anului Nou. - Măă, a zis el, dacă vrei să te admire satul spune lui Moș Gerilă una din poeziile astea. Îmi plăcea mai mult „Lordul John”, dar m-am răzgândit în ultima clipă și am început cu intonație, uitându-mă fix la domnișoara Irina, așezată în primul rând: „De din vale de Rovine Grăim Doamnă către tine”... Demetra a sărit ca arsă. -Cum îți permiți? Cine te-a învățat asta?! Dați-l jos! Imediat, n-auziți ?! Se făcuse întuneric, nu mai vedeam oamenii din sală, încercam să-mi amintesc poezia, nu reușeam, auzeam doar murmurul general și țipătul Demetrei care acoperea totul. Am coborât ca în vis, sala se învărtea, abia am ajuns în ultimul rând. M-am ghemuit între doi oameni mari, ei îmi povesteau, n-auzeam ce ... Eram cel mai rău copil din lume, doar eu nu primisem nimic de la Moș Gerilă ! Azi Ei sunt aceiași, ocupă funcții înalte și sub pălăria democrației practică o dictatură la fel de atroce, dar mult mai subtilă. Orice părere critică este taxată ca antieuropeană, desuetă și retrogradă. Mi se impută că m-am născut și gândesc așa că au hotărât să mă dea jos de pe scenă. Folosesc mijloacele de ieri dar nu mai țipă în gura mare ca Demetra. Îmi taie ghearele, îmi rup colții și îmi tund blana. Din leul falnic abia rămâne o pisică. Nu le voi da satisfacția de a pleca chiar dacă vor să mă desființeze profesional, economic, social. Mâine Oare voi avea forța să rămân creștin și să nu răspund cu rău, răului ? Oare voi avea forța să mă înving pe mine însumi și să mă rog pentru vrășmașii mei, așa cum mă învăța tata, îmblânzește-i Doamne? Îmi e greu să răspund mai ales că o nouă strategie s-a impus în lume, guvernele care nu vor coopera, cu cine!? chiar dacă sunt alese democratic, vor fi înlocuite. Nutresc și o speranță, poate se va împlini profeția indianului care a prezis: „centrul lumii se va muta în munții... !” Acolo oamenii sunt blânzi , morali și credincioși. Nicolae Aurelian Diaconescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate