Bubi, ciine de pripas

Era dupa razboiul II Mondial.
Iasi.
Orasul fusese bombardat si de rusi si de aliati si era plin de case distruse.
In 1940 mai fusese si un cutremur si ce ramasese fusese completat de acel lung razboi.
Multe din casele ramase fusesera intarite cu soiuri de proptele de lemn si de fier.
Erau si case distruse partial si in apartamentele ramase relativ intregi locuiau familii, uneori cite doua intr-un apartament.
Imi aduc aminte ca intr-o zi trecuse pe strada invecinata un camion de sapte tone si in urma vibratiilor peretele spre strada a unei case de trei etaje intra in pamint.
Intimplator eram acolo si vazui camerele dezvelite astfel ca intr-un decor la teatru.
Podelele alcatuite din scinduri lipsite de acel perete atirnau in consola si sa vezi minunatie. Un pian de la ultimul etaj incepu sa inainteza spre locul unde fusese peretele si se prabusi atingind pamintul cu un zgomot grozav.
Prin minune locatarii nu erau acasa si pe mine toata povestea m-a distrat foarte mult.
Tata, Dumnezeu sa-l ierte, imi interzise sa mai intru in strada aceea. Pomir era numele acelui spatiu periculos.
Deh, daca luam socoteala de toate locurile cu semn de intrebare, as fi trebuit sa ma inchid in casa.

Fane era cel mai bun prieten al meu pe atunci. I se daduse numele tatalui sau ucis in Pogrom. Maica-sa lucra ca servitoare la casele bogatilor si Fane crestea mai mult pe strazi. Drept e ca il cam invidiam caci se putea plimbari prin toate locurile interzise mie. Nu departe de noi erau ruinile unui fost mare magazin de jucarii si ce nu gaseai acolo. Bratari de chilimbar, cesulete jucarie, tramvaie de lemn si multe alte minunatii pe care Fane le impartea frateste cu mine.
Baietului astuia ii placeau ciinii si mereu avea cite unul in ograda lui.
Cum necum ciini astia tot dispareau. Cine stie, poate ca terminau in tigaia vreunui infometat si Fane era mereu in cautare de un altul.
Tuturor ciinilor le dadea numele de Bubi.
Intr-o buna zi gasi o catea cu adevarat frumoasa si ascultatoare care il urmarea in orice loc s-ar fi dus.
Fane era tare mindru de acest ultim Bubi si noaptea il lua la el in pat ca sa nu fie furat.
Dupa un timp lucrarea naturii se indeplini si Bubi ramase insarcinata. Fane renunta la plimbarile lui ca sa nu-si oboseasca cateaua.
Intr-o zi Bubi disparu si impreuna cu Fane o cautaram peste tot, zonele interzise mie incluse. Trei zile am tot cautat-o si o vecina miloasa, probabil cu mai multa experienta in materie decit noi, ne spuse ca este posibil ca Bubi a fatat si bine am face s-o cautam in cotloane mai ferite. Chestia era ca astfel de cotloane erau cu duiumul in special printre daramaturi, adaposturi distruse si beciuri. Si iac-asa, schimbaram metoda incepind s-o cautam in locurile specificate mai sus.
In aceeasi zi auziram niste scincete slabe venite de undeva de parca de sub pamint si Fane hotari ca este vorba de catelusi nou nascuti. Timpul va arata ca avusese dreptate, dar scincetele acelea slabe nu prea ne ajuta sa-i gasim. Fane incepu se strige cu glas grozav:
"Bubi! Bubi! Unde esti?" si dupa un timp auziram un latrat slab venit din dreapta noastra. Acolo fusese odata beciul unui vecin. Daramaturile casei lui acoperisera intrarea cu caramizi, scinduri, moloz si bare de fier lasind o deschizatura suficienta pentru Bubi, dar nu pentru noi.
Incepuram sa eliberam intrarea si scincetele se auzira din ce in ce mai puternic. Cind deschizatura deveni suficient de mare Fane privi inauntru si-mi spuse ca nu vede nimic din cauza intunericului de acolo. Plecai acasa pentru a aduce o lumanare si apa de la cijmeaua din curte, dar Fane ia-l de unde nu-i. Pasami-te coborise in beciul acela pe intuneric.
"Fane, Fane!", strigai, dar auzi doar latratul lui Bubi. Speriat foarte coborii cu mare bagare de seama si dupa vreo trei patru metri il vazui pe Fane lipsit de simtire. Cazuse saracul si se lovise la cap. Turnai putina apa pe el si vazui, spre marea mea usurare, ca isi revine. Sprijinindu-l inaintaram in josul beciului aceluia si dupa un timp vazuram pe Bubi si linga ea cinci catelusi nostimi.
Trecusera trei zile de cind disparuse cateaua si in tot acel timp nu avusese nimic de baut sau de mincat. Bubi bau cu lacomie apa care mai ramasese si ne privi cu mare recunostinta.
Deoadata auziram un zgomot grozav venit de la intrarea in beci.
Eram ingropati acolo....

Povestea ar fi putut sa se termine rau daca tata nu s-ar fi intors din nu stiu ce delegatie chiar in seara aceea. Om cu relatii si influenta mobiliza oamenii Primariei in cautarea noastra si li se mai alaturara si toti vecinii.
Vecina care ne sfatuise cum sa-l cautam pe Bubi fu de mare folos si spre dimineata eram salvati.