Oameni neserioși


Într-o parcare se oprește un autocar care se întoarce din Germania. Lumea coboară și se formează grupuri-grupuri.
Traian, un tânăr care a fost la muncă legal, se apropie de un grup și intră în vorbă:
- Hai, noroc !
Lascăr, care a fost la muncă la negru, se apropie și el de același grup:
- Să trăiți, fraților !
Marin le răspunde:
- Noroc, oameni buni !
Costică vesel:
- Germania, ă, Germania !
Mirel completează și el:
- Frumos p-acolo, ă !
Traian dezamăgit:
- Ce frumos, băi omule, nasol rău, nu așa !
Costică în continuare vesel:
- Nașpa, Germania, ă ?
- Nașpa, rău tare ! repetă Traian.
- De ce, bre, n-ai fost la muncă cu acte ? întreabă Lascăr.
Când ceilalți trei aud de muncă, încep să râdă să se tăvălească pe jos.
- Ha, ha, ha, auzi la muncă, ha, ha, ha ! râde Marin.
- Ha, ha, ha, bă sunteți bolânzi, ha, ha, ha ! râde și Mirel.
- Ha, ha, ha, ia uite, bă, ha, ha, ha, mai sunt și d-ăștia tâmpiții, se duce la muncă, ha, ha, ha ! râde și Costică.
- Da’ voi la ce ați fost ? întreabă Lascăr.
Marin răspunde mândru:
- Ha, ha, ha, la furat, bă, ha, ha, ha !
- Ha, ha, ha, pe cine vedeți voi, bă, c-a fost la muncă, ha, ha, ha ? îi întreabă Costică.
- Ha, ha, ha, în afară de voi, ha, ha, ha ! completează Mirel.
- Cum adică ? se miră Traian.
Marin îi explică:
- Ha, ha, ha, nu vezi, bre, că dintr-un autocar de patruzeci de persoane, numai mata și văru’, ați fost la muncă, ha, ha, ha !
- Da, da’ eu am fost al muncă la negru, intervine Lascăr.
- Ha, ha, ha, aaa, la negru, ha, ha, ha ! râde Mirel.
- Ha, ha, ha, și ia zi, bre, cum a fost la muncă-n Germania, îl invită Marin.
- Nașpa, nu v-am zis , răspunde Traian.
- De ce ? întreabă mirat Costică.
- E nasol, băi nene, nemții ăștia ... e ...
Lascăr îl invită să povestească:
- Cum e, bre, ia povestește ce-ai făcut.
Traian începe să povestească:
- Păi, când am ajuns acolo prima zi, m-am dat, așa, după niște cutii și m-am culcat.
- Așa, și ?
- Mă trezesc că mă zgâlțâie unu’, era patronu’. Zicea nu știu ce pe limba lui. Eu cum
nu-nțeleg nimic, tăceam. Atunci el zice, pause ! Ce pauze, zic eu, că o pauză am făcut de dimineață până seara, numai o pauză, nu mai multe pauze. Neamțu’ zicea ceva cu minuten. Cei cu ăsta, mă gândesc eu, la pauză îi zice pauze, la minute zice minuten, la nemți și ingineri-s analfabeți.
Lscăr îi explică:
- Așa se zice pe germană, bre !
- Și ce-ai făcut ? întreabă Costică.
- Mi-a făcut semn să merg cu el.
- Și te-ai dus ?
- Păi, acu’, tot mă trezisem, nu !
- Așa-i !
- Mă duce-ntr-un loc și-mi arată să sap un șanț, trage el liniile cu lopata, îmi arată pe coada lopeții adâncimea și ...
- Și ?
- Și pleacă !
- A !
- Și ce-ai făcut ? întreabă mirat Mirel.
- Ce era să fac, doar eram cu contract la muncă, m-am așezat jos.
- Așa !
- Da ! Ãla mă sculase pe la trei, ș-am muncit pân’ la patru.
- Așa mult ?
- Da ! Am săpat vreo două palme.
- Și dup-aia ?
- Păi, dup-aia, săptămâna aia am săpat cam un pas, așa !
- Într-o săptămână ai săpat atât de mult ? întreabă extaziat Mirel.
Traian mândru:
- Da !
- Și dup-aia ?
- Într-o zi, vine neamțu’ cu fi-su, un puști la doișpe – paișpe ani, așa. Îi dă lopata mea lu’ fi-su, ș-ăla mic s-apucă de săpat. Pe mine mă ia cu el, mă duce-n cameră să-mi fac bagaju’.
- De ce ? se miră Marin.
- Ca să plec acasă !
- Ș-ăla micu’ ?
- Cât mi-am făcut eu bagaju’, ăla micu’ a terminat șanțu’.
Marin strigă disperat:
- Așa repede ?
- Păi, nu, că dacă mă lăsa, îl terminam și eu, anu’ ăsta sigur era gata, explică Traian.
- Da, dom’le, așa fac nemții, ăștia, nu te lasă să muncești, că altfel noi, ăhă, ce mai munceam, completează Lascăr.
Traian conchide dezamăgit:
- Asta e, nemții nu-s oameni serioși, dacă nu vroia să mă lase să-i termin șanțu’, de ce m-a mai pus să-l sap, no, nemții ... nu-s oameni serioși !