agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1763 .



Oameni neseriosi
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [R ]

2008-03-04  |     | 



Oameni neserioși


Într-o parcare se oprește un autocar care se întoarce din Germania. Lumea coboară și se formează grupuri-grupuri.
Traian, un tânăr care a fost la muncă legal, se apropie de un grup și intră în vorbă:
- Hai, noroc !
Lascăr, care a fost la muncă la negru, se apropie și el de același grup:
- Să trăiți, fraților !
Marin le răspunde:
- Noroc, oameni buni !
Costică vesel:
- Germania, ă, Germania !
Mirel completează și el:
- Frumos p-acolo, ă !
Traian dezamăgit:
- Ce frumos, băi omule, nasol rău, nu așa !
Costică în continuare vesel:
- Nașpa, Germania, ă ?
- Nașpa, rău tare ! repetă Traian.
- De ce, bre, n-ai fost la muncă cu acte ? întreabă Lascăr.
Când ceilalți trei aud de muncă, încep să râdă să se tăvălească pe jos.
- Ha, ha, ha, auzi la muncă, ha, ha, ha ! râde Marin.
- Ha, ha, ha, bă sunteți bolânzi, ha, ha, ha ! râde și Mirel.
- Ha, ha, ha, ia uite, bă, ha, ha, ha, mai sunt și d-ăștia tâmpiții, se duce la muncă, ha, ha, ha ! râde și Costică.
- Da’ voi la ce ați fost ? întreabă Lascăr.
Marin răspunde mândru:
- Ha, ha, ha, la furat, bă, ha, ha, ha !
- Ha, ha, ha, pe cine vedeți voi, bă, c-a fost la muncă, ha, ha, ha ? îi întreabă Costică.
- Ha, ha, ha, în afară de voi, ha, ha, ha ! completează Mirel.
- Cum adică ? se miră Traian.
Marin îi explică:
- Ha, ha, ha, nu vezi, bre, că dintr-un autocar de patruzeci de persoane, numai mata și văru’, ați fost la muncă, ha, ha, ha !
- Da, da’ eu am fost al muncă la negru, intervine Lascăr.
- Ha, ha, ha, aaa, la negru, ha, ha, ha ! râde Mirel.
- Ha, ha, ha, și ia zi, bre, cum a fost la muncă-n Germania, îl invită Marin.
- Nașpa, nu v-am zis , răspunde Traian.
- De ce ? întreabă mirat Costică.
- E nasol, băi nene, nemții ăștia ... e ...
Lascăr îl invită să povestească:
- Cum e, bre, ia povestește ce-ai făcut.
Traian începe să povestească:
- Păi, când am ajuns acolo prima zi, m-am dat, așa, după niște cutii și m-am culcat.
- Așa, și ?
- Mă trezesc că mă zgâlțâie unu’, era patronu’. Zicea nu știu ce pe limba lui. Eu cum
nu-nțeleg nimic, tăceam. Atunci el zice, pause ! Ce pauze, zic eu, că o pauză am făcut de dimineață până seara, numai o pauză, nu mai multe pauze. Neamțu’ zicea ceva cu minuten. Cei cu ăsta, mă gândesc eu, la pauză îi zice pauze, la minute zice minuten, la nemți și ingineri-s analfabeți.
Lscăr îi explică:
- Așa se zice pe germană, bre !
- Și ce-ai făcut ? întreabă Costică.
- Mi-a făcut semn să merg cu el.
- Și te-ai dus ?
- Păi, acu’, tot mă trezisem, nu !
- Așa-i !
- Mă duce-ntr-un loc și-mi arată să sap un șanț, trage el liniile cu lopata, îmi arată pe coada lopeții adâncimea și ...
- Și ?
- Și pleacă !
- A !
- Și ce-ai făcut ? întreabă mirat Mirel.
- Ce era să fac, doar eram cu contract la muncă, m-am așezat jos.
- Așa !
- Da ! Ãla mă sculase pe la trei, ș-am muncit pân’ la patru.
- Așa mult ?
- Da ! Am săpat vreo două palme.
- Și dup-aia ?
- Păi, dup-aia, săptămâna aia am săpat cam un pas, așa !
- Într-o săptămână ai săpat atât de mult ? întreabă extaziat Mirel.
Traian mândru:
- Da !
- Și dup-aia ?
- Într-o zi, vine neamțu’ cu fi-su, un puști la doișpe – paișpe ani, așa. Îi dă lopata mea lu’ fi-su, ș-ăla mic s-apucă de săpat. Pe mine mă ia cu el, mă duce-n cameră să-mi fac bagaju’.
- De ce ? se miră Marin.
- Ca să plec acasă !
- Ș-ăla micu’ ?
- Cât mi-am făcut eu bagaju’, ăla micu’ a terminat șanțu’.
Marin strigă disperat:
- Așa repede ?
- Păi, nu, că dacă mă lăsa, îl terminam și eu, anu’ ăsta sigur era gata, explică Traian.
- Da, dom’le, așa fac nemții, ăștia, nu te lasă să muncești, că altfel noi, ăhă, ce mai munceam, completează Lascăr.
Traian conchide dezamăgit:
- Asta e, nemții nu-s oameni serioși, dacă nu vroia să mă lase să-i termin șanțu’, de ce m-a mai pus să-l sap, no, nemții ... nu-s oameni serioși !


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!