agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-31 | |
Dumitru Matcovschi de la Nistru...
Dumitru Păsat de la Prut... De pe malurile râurilor noastre. Poetul născut pe malul Nistrului la Vadul Rașcov Dumitru Matcovschi, bineânțeles este mai în vârstă decât poetul și filozoful Dumitru Păsat, care parcă vine de la Slobozia Mare de lângă Prut, dar de fapt s-a născut în ținuturile munților Altai (Siberia). Ajungând la numele mic Dumitru devin și eu parcă altruist sau egoist. Cu cine dintre acești doi oameni să încep povestea? Cu Matcovschi că e mai mare, își șoptește cineva. O fi el și este, fiindcă în poezia Scrisoare mamei din cartea Pasărea nopții pe casă (Chișinău, Editura Prometeu, 2003, pag.247) zice: „Cuvintele, fierbinți cândva, mi se răcesc./ Și tot muncesc din noapte-n noapte, cad în bot./ Și nu mai scriu, iar dacă scriu,/ blesteme scriu, satire scriu, și nu balade”. Această destăinuire a lui Dumitru Matcovschi îl prezintă pe scriitor ca pe un creator imlicat profund în neliniștile timpului și ca pe un cultivator harnic al unor formule literare adecvate abordării poetice a acestor neliniști, spune Ion Ciocanu. Dar Dumitru a fost cândva și altfel. Ne amintește despre aceasta și cartea Misterul eternului sentiment, (Editura Universul, 2007), în care au fost selectate versuri care se apropie de echivalentele grecești eros și agape. Dumitru Matcovschi în calitate de oaspete al cenaclului literar Magia cuvântului, inaugurat la 17 octombrie 2006 cu susținerea lui Dumitru Păsat, a autorului acestor rânduri și a altor autori, este prezentat cu poezia Sărut, femeie, mâna ta devenită un fel de imn femeii. Îl redescoperim parcă pe un alt Dumitru care vibrează și mângâie sufletul, care afirma: „copiii dorm în cuibul lor,/ nevinovat li-i somnul, mamă,/ tot fără griji și fără teamă/ copiii dorm în cuibul lor./ alături mâna ta, aici. Dar poetul Dumitru Matcovschi de astăzi e altul. El arată durerea o amplifică pentru că: „A fost Basarabia toată arată,/ din stână un țarc, un ocol a rămas./ Și pleacă în lume basrabeanul/ și fără-o lețcaie, și fără comand, muncește sărmanul din greu ca țaranul,/ pentru că frații moșia o vând...” Cu fiecare cuvânt și strofă durerea lui Dumitru Matcovschi e mai mare, mai sfâșietoare: „Muncește, muncește, muncește,/ se umilește, bolnav și sărac,/ Și Basarabia se pângărește, pelinul crește, amar, în prag...” Poetul se identifică se contopește cu țăranul și cu țara care se pângărește. Mai departe urmează un vers și mai profund marcat de expresii metaforice, pentru că: „ Și nucul, bătrânul, se vestezește,/ izvoarele seacă, bălăurește, -/ balaurul roșu, câinele latră și nu mai arde focul în vatră...” Poetul ne arată starea jalnică a Basarabiei de la Nistru până la Prut ajunsă la ananghie, apelând și la simbolul cucuvelei, arătând până la capăt destinul jalnic al acestei palme de pământ. Pentru că atunci când: „lumânarea abia de mai pâlpâie”, „dar pasărea nopții mai fâlfâie,/ o pasăre mare, o cobitoare, / de rău totdeauna prevestitoare...” Dumitru Matcovschi e necruțător cu prezentul nostru. Dar oare Dumitru Păsat, filozoful din părinți originari din comuna Slobozia Mare, județul Cahul este mai îngăduitor? A te întreba și a spune doar acestea este prea puțin, fiindcă Dumitru Păsat „cu și fără aripă” adună și el în vocabule nectarul, dar și pelinul vieții. Iar „În nopțile oarbe/ Greu clipele trec, Doar visu-mi absoarbe/ Eul întreg.” (A se vedea „Nopțile oarbe”, Ed.Pontos,2005). Dumitru Păsat vine prin cuvinte spre magie, spre infinit, amintind că în marea lor majoritate, scriitorii și filosofii lumii antice au fost și oameni de excepție, cărora nu le păsa de averi, de renume și putere statală, dar au rezistat tuturor intemperiilor, devenind nemuritori. Adică stați liniștiți și nu vă zbăteți, fiindcă cu timpul și ei; Dumitru Matcovschi, Dumitru Păsat se vor plasa alături de Antioh și de Dumitru Cantemir, de Democrit, Platon, Aristotel și toți ceilalți care au trudit și și-au dobândit un nume, fiindcă au știut să prețuiască slova scrisă, să savureze din lectura cărților. La cele spuse mai am de adăugat: „că încă multe nume dragi mie” dar și ție, cititorule, le mai am. Dar de la D să trecem la... E. Alte nume dragi: Elena, Eugen, Eliza... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate