6-09-2005



Sport și adrenalină



M-am născut în zodia Leului, după europeni și în zodia Porcului după chinezi. De aceea oscilez între a rage spre lună care nu se sinchisește niciodată de „amenințarea” mea și tăvălirea în mocirlă.
Nu-i așa că n-ați încercat această experiență? Ce sărituri cu schiurile, zborul cu parapanta sau mersul cu motocicleta la zidul morții! Astea sunt nimica pe lângă trăirile în bazinul cu noroi. Doar că aicea nu se intră oricum ci numai la pielea goală! Se coboară pe niște trepte de marmură și bâldâbâc în clisă! Cei din bazin îl privesc pe ultimul neofit cu ochi hulpavi. Are burta cât o butie și boașele îi atârnă până la genunchi. Se bucură de mare trecere printre ceilalți, în tinerețe pe toți i-a avut ... Era un porc pur sânge, adică mistreț!
Cei care au intrat acolo au numai avantaje. Luna nu se vede totdeauna pe cer pe când noroiul e accesibil la orice oră din zi și noapte, în toate anotimpurile.
Străinătatea e foarte darnică, ține cu noi, ăștia înnămoliți, varsă milioane de tone de noroi în țara mea de adopțiune „Iacătă”.
Apropo, am uitat să vă spun, pe la 45 de ani am emigrat din țara aceea mirifică unde totul era la șapte ace. Nu mai suportam, vă reamintesc, îmi place la culme noroiul!
De-ați ști câtă mocirlă se găsește pe aici! Câmpii întinse, mai ales că în anul de grație în care suntem am fost blagosloviți cu inundații catastrofale. A rămas noroi să-l moștenească trei generații de aici înainte.
Din când în când apare și câte o pleașcă, noroiul cu ștaif. Cum, nu știți ce e ăsta? Să vă dau un exemplu.
În țara mea de adopțiune e la mare cinste muzica. În timp ce porcii se bălăcesc în glod, pe marginea bălților harpele sună fără încetare. Așa s-a născut ideea „ Festivalului internațional de șușanele”. Tot ce a expirat prin alte părți se aduce în „Iacătă” cu mare pompă. La deschiderea festivalului s-a interpretat celebrul concert pentru horă, sârbă și brâu cu soliștii cei mai renumiți din lume! Unul era cam răsuflat deși cu ani în urmă fusese Cineva. A prins o zi neagră și ... gro, gro, gro ...
Trăgea moșul din corzile harpei mai ceva ca Ivan Turbincă din narghilea. Pasămi-te, în cutia harpei se ascunsese una ... râdea, râgâia, nu-i plăceau sunetele pe care le scotea Dumnealui. Dacă la partea întâi, ”Sârba” și la partea a doua ”Hora” a mai făcut ceva, la partea a treia, „Brâul” puteai să juri că e speriat rău de aia din cutie.
Cel mai mult mi-a plăcut concursul, anul ăsta a fost președinte moșul nostru....răsuflat. Probabil că la viitoarea ediție va fi șef moșul numărul doi, ăla din noroi, adică tot noi! Cuum, nu știți cine suntem Noi? Avem semnul secret de recunoaștere, mărgica de mărgăritar din măseaua de minte!
Urmează trei pasaje autocenzurate!
.........................................................!
Auzi, fratele meu mai mic, păstrează mărgica la secret, să nu te știe nimenea, n-aș vrea ca după o sută și ceva de ani să înceapă unul cu vorbe de clacă, dincolo de Nistru, dincolo de Tisa, peste tot s-a întins clisa, că românul o străbate, doar pe burtă și pe spate..
Dacă mă mai ține Dumnezeu te invit și la întâlnirea următoare, pentru serviciile aduse meriți și tu o vilă cu piscina plină cu noroi. Ne poți primi acolo să ne bălăcim, e veselie mare și suntem feriți de ochii indiscreți ai curioșilor ...Parcă a dat filoxera în ei, ciudații ăștia se adună doar să protesteze. N-au decât! Sunt monitorizați în aer, apă, pe pământ și sub pământ ... pentru liniștea noastră ...porcească!
Să cânte muzica!
Ne place în noroi, să alergăm doar goi, mai mulți sau câte doi, un porc și un strigoi!
Iolari, iolala!
Iuhuuu!
La ziua de apoi, vom fi tot numai Noi!



Nicolae Aurelian DIACONESCU