Carmen Georgeta Electra a murit de doi ani. E foarte nemulțumită pentru că dl.Bălălău Ionescu într-un acces bahic necontrolat a căzut peste crucea dumneaei din lem și a răsturnat-o. Bălăriile sunt fericite în cimitir. Tristețea celor vii , tristețea celor morți se transformă încetul cu încetul în liane care sumlg crucile din loc.
Familia Dragomir este indiferentă. El a murit în 1971 și recunoaște în mod deschis că nu îi mai înțelege pe copiii de azi. Ea a rămas cu o nostalgie trsită după tochitura moldovenească cu mămăliguță.
Un cimitir nu poate fi vesel. Miile de suflete care umblă de colo colo plângând ziua sau oră pe care, dacă ar mai fi trăit-o...Un băiețel bolnav probabil grav a fost înmormântat într-un fel de seră transparentă. Prin geam se văd jucării cu ochi de mort.
O zi în cimitir, cu morții, e o experiență cathartică. Ștefan K simțea morții pe piele în soarele crud al dimineții de aprilie. Simțea nostalgia și uitarea, clipa de păcat și clipele de răsplată a păcatului. Îl enerva robinetul care curgea pe jos, îl enerva bețivul care tocmai îl bătuse pe spate povestindu-i ce treabă minunată face el acolo.Familia Mâzgoi, cărora le adusese salutări la întoarcerea lui dinspre apă stătea împietrită și demnă, coafați ca în anii 70.