agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-18 | |
Emotionat ca dupa primul sarut, imi sterg cu mult calm tastatura.
Sunt gata sa scriu. Sunta gata sa ies din pestera mediocritatii. Imi sterg si oglinda cu "cif-cif" si o asez pe birou langa poza iubitei mele Miki. Ma privesc atent, ca pe-un panou informativ prost luminat si-mi spun pe tonul gros al vocii interioare : "Hek! Hek! Hek! Merepek Attack!" Ma ridic, deschid sifonierul. Aleg mai intai pantalonii, o camasa alba si cravata mea preferata. Le iau pe brat pana la baie. Ma spal pe maini, pe fata, pe gat si pe ceafa. Ma spal si pe dinti. Beau cafea. Gandesc in ritm alert de la cafea. Derulez rapid imagini : 2 lei pe tejghea la patiserie, saleu prea uscat, breloc cu doua chei si lanterna fara baterie, casa scarii, acasa, scaunele de Renault 10 din living, un prieten din copilarie, o femilie fericita din Sibiu, un pix, un bec si o vaca. O vaca oarecare, nu de soi nobil.Un pix negru. Imi aprind o tigare. Mestec fumul bine si-l inspir cu viteza in piept. Observ ceva ciudat la tigara asta dar trec mai departe si-mi spun din nou : "Hek! Hek! Hek! Merepek Attack!". Ma loveste un gand care ma intristeaza de multa vreme: "E 60 de lei gramul". Dar il ignor fara sa clipesc si scriu in continuare. Ma gandesc la cei care scriu aici, la cei care citesc aici si la raza asta de soare care trece de perdea. Suna telefonul. Resping linistit apelul. Cineva de la munca. Ma gandesc ca toti cei care scriu aici sunt ochelaristi, complexati cu cosuri pe fata. Fara bani, fara ocupatie, fara curaj. Fara sa ma gandesc, mai trag un fum. Doua. Tusesc. Inca tusesc. Deschid frigiderul. Iaurt cu fructe, Cola si o viata noua plina de satisfactii materiale. Aleg sticla de Cola si revin la birou. Vad o pagina. Un text scris alandala. O casuta "TRIMITE!" si-o zi buna!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate