agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-27 | | Înscris în bibliotecă de Emil Iliescu Tristețea e liberă Tristețea e liberă. Mânia încătușează. Intoleranța-i amară. Bine e când poți contempla lumea din tristețe. Tristețea e liberă, din umerii ei cresc aripi dezinvolte de pasăre. Iată de ce, când sunt trist, îi privesc pe oameni de sus. Compasiunea atrage îndărăt, spre pământ. Trufia așteaptă ca cineva să-și întoarcă privirea spre ea. Are oare tristețea dreptul de a privi totul de sus? Tristețea e ceasul de amurg al sufletului. Când soarele a scăpătat și încă nu-s stele. (Nu aprinde lumina-n odaie!) Amurgul albastru în rama fereștii. Și neaua pe acoperișuri, mereu mai albastră. Și tristețea, cum corbii pe copacii ninși, albaștri. (Nu aprinde lumina-n odaie!) Tramvaiul, tixit și scrâșnind. Ochiul lui stins, de ciclop, în amurg. Oameni cu brazi de crăciun-fedeleș. O, lut tixit, cât ești de încătușat, de neliber! Oameni, în ce noduri vă încolăcirăți! Încâlciți unu-n firele celuilalt. Indeșirabil. Haotic. În tristețe, eu sunt mai ferice ca voi. Eu pot s-o apuc încotro văd cu ochii. (Nu aprinde lumina-n odaie!) Ați avut vreodată timp de tristețe? V-ați putut permite vreodată să n-aprindeți lumina-n odaie?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate