- În nici-un caz „ABBA”, oricum fără „Chiquitita”! Îmi amintește de Mariejeanne… La „Motel”, la discotecă…
- Îți amintește pe dracu! Erai beat și ea, cu ăla… Prietenul lui Florian, ăla cu părul mare… Cum dracu-l chema?!
- Camil, Camil îl chema. Pune altceva!… Și mai toarnă-mi în pahar, nu vezi că-s pe sec! (Ce dracu’ face asta pe proasta? Cică a uitat cum îl cheamă… De parcă nu și-ar fi tras-o cu el. Mă crede tâmpit, ce mă-sa?! Și ea, și Mariejeanne, și japița aia de Brigitte… În fine, nemțoaica a fost de comitet, a făcut-o cu toți. Mai puțin cu Nino).Roxana se aplecă peste umărul său și-i turnă vodtcă.
- Vrei să-ți pun și suc de roșii? Îi simți căldura sânilor și mirosul înțepător, de deodorant. Vreau să ne…! Gândi. Dar cum să i-o spună de față cu bou’ ăla de bărbatu-su. Se uita ca vita după ea. Cu ochii umezi, ca bucureștencele, și ea, dând din poponeț, dacă tot avea din ce, se fâțâia prin tot apartamentul, în colanți roz, împărțind băutură și cafele, tutuindu-i pe toți. “Vai, Maria, dar servește!… Gicule, nu sta, invită fetele la dans, ce dracu, fi’ bărbat! Mironică!”… Și Gicu, astupatu’ ăla, cu căștile pe urechile ălea clăpăuge, căuta de zor o melodie, dracu să-l ia, probabil chiar „Chiquitita”, asta pentru pumnii încasați într-o tinerețe, deja, foarte îndepărtată. Era și a rămas neam prost, ranchiunos. „Fetele”, cu douăzeci de ani mai fleșcăite, chicoteau și băteau din palme. Moment de fericire inutilă și tembelă. „Chiquitita”, Gicule, pune „Chiquitita”! Și Gicu… „Chiquitita”.
- Nu asta, ce dracului! Voce autoritară, (suficient), de gazdă. Știi că-l indispune pe Nucu. Îi aduce aminte de Mariejeanne. (Nu mă ierta, putoarea dracului!). Noroc! Hai, ce te-ai bosumflat?! Pretext să mi se așeze în poală. Pe un genunchi… Adică „sanchi”, la „buzărai”, dacă tot era și „fraierul” de față. Mirosul deodorantului îmi invada nările. Nu mai era înțepător. Devenise ațâțător. Avea conotații sexuale. Primare. Probabil că în combinație cu feromonii, (de mâță-n călduri), pe care-i degaja. Am simțit că nu mă iertase.
- Hai noroc, Nucule! Să-l facem gelos pe bărbatu-miu… Du-te, dragă, și dansează! Că doar ești la petrecere. Ãla: „Că nu, că el… Nu-i cu dansul, mai bine stă și privește… Și nu și-a fumat țigara”…
Observ că nu fac economie de puncte, puncte, dar imbecilul ăla de Nino se înroșise la față, ca o virgină prinsă cu morcovu-n mână, bâlbâindu-se vizibil jenat, ca la tablă. Adică, vezi Doamne, curva aia de nevastă-sa, pișcată de băutură, se suia prima dată, fără scară, pe un bărbat. Asaltul de-abia începea. Simțeam cum i se abureau lentilele ochelarilor, ălea groase – ca două funduri de borcan de iaurt. Cred că-i simțeam și transpirația, inundându-i subsuorile, palmele, ceafa… Căcăciosul ăsta tăia morți și-și dădea cu presupusul, științific- “ștințițific”, asupra cauzelor din care au”mierlit-o”, dar nu putea pune căpăstrul pe iapa de nevastă-sa. Și ea: „Că de ce te-ai îmbujorat, dragule? Că nu facem nimic rău, (apoi, insinuantă și veninoasă), hai, du-te dragă, știu că abia aștepți să dansezi cu Cleo!… Uite cum se fâțâie, de una singură!”… Apoi, către mine, (conspirativ, în timp ce „du-te dragule” se îndreaptă spre Cleo): Poate găsește vreun fraier s-o invite… Femeie șnur, fără țâțe, fără cur! Făcând cu mâna, apoi cu degetul arătător, după ce Nino, roșu acum, de plăcere, smucea mătura aia spre el, schițând primii pași de dans, apoi din nou, spre mine, enigmatică… De ce n-am face-o? (Mai mult constatativ). Ce? Sari de pe metereze, că te duc în baie! Și mâna flămândă, frămâtându-i carnea coapselor, spre încrengănătură. Mai bine mi-ai turna ceva de băut!
În continuare, Gicu și „Chiquitita, spune-mi ce-i cu tine?…”, și Mariejeanne, ca o iederă, învăluindu-mi inima albastră, stingheră. Roxana, ușor speriată, se ridică, și-i văd dungile tiviturii de la bikini, prin colantul roz. Îmi vine să urinez pe covor, de lehamite. Merg totuși la baie. Când mă întorc, Roxi, agățată/leșinată de gâtul primei iubiri. Emiliano. Eram sigur! Muzică slow și… Ce-a mai chelit și ăsta! (Fără patimă). Moacă de casier la cimitir, sau cam așa ceva. Ea privește în sus, el în jos, gură-n gură, mă rog, suficient ca „du-te dragule” să devină neatent, neatent la parteneră- evident, și atunci… Vai, Nino, m-ai călcat!… Unde te uitai? Lasă, că nu ți-o mănâncă!… Cel mult ți-o…! Ãăăă…- ăla. Adică, nimic. Mătura, ca de obicei, elegantă. Rochie de seară. Casă de modă. Coafiură. Arăta bine. Nenăscută. Văduvă veselă…
„Chiquitita”, fără carcasa de plastic, zace abandonată, neglijent, pe colțul mesei. Îmi face cu ochiul și… Harșt! O mătur pe podea, cu poala hainei. Mai am timp să calc pe ea și… Scuze, Gicule ! Las’ că-ți cumpăr alta ! Și Gicu, las’ că nu-i nimic, (’tu-ți pe măta, de golan!- în gând), se mai întâmplă… (Te-ai îmbătat, fire-ai al dracului!)…
Dansați, continuați să dansați! Mariejeanne, „femeia necazului meu”, ca o iederă îmi învăluia sufletul căptușit cu brumă. Nici urmă de ea. Douăzeci de ani. Fără explicații. Fără lacrimi. Că tu, că eu, mă rog, tot inventarul…
Basculă paharul cu vodtcă, cu un gest scurt, de bețiv, (îndelung exersat). Prin memoria sa începu să se însereze. Decorurile prinseseră să se miște, muiate. Puțin. Probabil dansa. Probabil dansa, în seara aceea, chiar în seara necazului său. Mariejeanne plutea… ”Chiquitita, tell me what’s wrong?!”… Dansa, plutea, dansa… Placă de gramofon, zgâriată, de gâtul lui atârnând flasc, ca un astm, aceiași uitată colegă, tandră și beată, și în memoria sa se lăsa noaptea, de-a dreptul…
Și… „Dă-l în mă-sa de bețiv ! Să nu-mi vomite pe covor, că-l strâng de gât!”… Apoi gingaș, (gingășie de cactus)… ”Du-te dragule!… Du-l, dracului, în baie și spală-l cu apă rece!”
Întorcându-se… Zâmbet forțat, transpirația începând să topească fondul de ten/rimelul… „Vai, dar nu mai dansează nimeni!” Cu un ușor alint/îngrijorare în glas: „Giculeee!” Și Gicu, Gicu „băgând volum”. „Chiquitita”, de pe „compact”, aria învingătorilor. „Fetele” și „băieții” dansau, încleștați unii de alții, înverșunați în încleștarea lor, de parcă se agățau de viață. Beznă… Disperare… Beznă. Până mâine, dimineață… Beznă… Disperare… Beznă, în sufletele anonime ale anonimilor, denumiți generic „fete și băieți”.