Un ochi spart de lumină. O clipă de privit în colț. Te lămurește și te trimite în groapa imaginației. Și dacă era cu mine? Am încălecat valul imaginației tale și am pus steluțe în urechiușa ta dulce, steluțe de mare. Am căzut în spatele negurei apărate de soare. Cuvintele vor să sape un culoar simplu spre tine. Drumurile sunt toate deschise, dar eu nu le văd. Cine sunt eu? Din spatele umbrei privesc cum alegerile mele aduc nebunie și influențează atâtea râuri din munții din jur. Sunt eu un munte care se apropie atât de încet de tine. Am câmpiile din fața noastră să le străbat si am atât de mulți copaci care să îi fac să crească pe mine.
Tu știi că aștept o ploaie care să mă descompună în praf și nămol și să curg la poalele tale pline de liniște. În câmpie ne întâlnim să spunem povestea noastră prin florile perfect colorate pe care le creștem împreună, prin fluturii care se plimbă și ne încântă iubirea de sub, prin verdele liniștitor care ne calmează durerea din noi.
Gând ascuns în privire tristă.