agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-26 | |
În timp ce coboram din nava extratereștrilor, cu cheia franceză sub sarafan, năclăită de sângele marțienilor, făcând „pff” pen` că-mi venea bretoana în ochelari, mă oprii brusc, ca un skeletron, clasa XX. Poză: gâtul ușor întins, perfect alb, bărbița-nainte, B.B. pe umăr, cu țeava-i lungă sclipind în soare, una bucată piele fluturând, un surâs glacial, aruncat peste umăr, către spațiul tandru unde profilul ei, de fecioară chineză, se bulucea între ramele perfect mate, săltate cu-n bobârnac fin de vârfu` degetului.
- D’Una!.. - Neo!... Un scaiete saltă peste o scăfârlie verde, pisată. Scăfârlia rânji: - Hy, babe! - Bitch!.. Și B.B. lătră scurt, scuipând moartea… Atunci mă luă de mână și- ncepurăm să plutim, cu trupurile întinse, simțind vibrația cea mai finuță, ca un dans african, urcând din buricul degetelor, trecând pe sub pachetul de mușchi de la subsuoară, pe sub structura ei frontală, betoană, până sub tălpile noastre, unde noul aparat de zbor ne împingea prin burtica cu boț a galaxiei, către Saturn, biloiul marțipan, ultimul adăpost al ciocoflenderilor. -Avem o misiune, Neo! Dacă va fi necesar, mă voi sinucide prin omorâre, Neo! Planeta must live! - D’Una, taci!...Văd ceva…. Într-adevăr, ceva sterp și aiurit trecu foarte aproape. Apoi dispăru, la fel de subit, ca o muscă electrică într-o gaură neagră. C-un svâcnet fin în colțu` ochiului, aruncai cheia…. După 2 ore de zbor și după regulile bunului simț universal, ne apropiam vertiginos de punctul terminus al călătoriei. D’Una mă privi cu înțeles, împinse structura de oțel înainte și mă mușcă ca o panteră. Ridicai mâna dreaptă. O sărut pe gură, pe gât. Cheia franceză, în același stil, se izbi în palma-mi experimentată. O învârtii deasupra capetelor noastre și-o strecurai la spate. Continuu să o sărut, în timp ce cu ochiul stâng studiez adversarul. Sunt mulți, mulți da` proști, procesa cerebelul, în timp ce pe micuța chineză o apucă sughițul galactic. - Să mergem, Neo!... - D’Una!... - Neo!... - D’Una!... Atunci, o lumină verde ne spulberă în zidul care ar fi trebuit să ne protejeze de atacurile-surpriză ale figuranților verzulii. D’Una, zdrobită, își schimba automat profilul AAA în BBB, cel de avarie. Fierbând de mânie, strânsei maxilarele și, cu cheia franceză în aer, am asasiné în acea noapte saturniană șase sute de biliboi, în afară de vitele băștinașe. Spre ziuă, mi-am scos covorașul cu franjuri heliopterici și-am căzut în rotule: - Mare Anonim, în nebuloasele voastre îmi încredințez informația și energia! Ondulé-moi, Mare Anonim!.. Atunci, auzii un fâs. - Freeze, m.f.! Și băgai sub nările fâsului țeava micuței B.B. - Îs o piuneză, domn` detectiv terestru! O piuneză marțiană, ce-i drept!..Vroiam un autograf de la dumneavoastră pentru șefu`. Șefuțu` meu! - Cine-i? - Regulus, telescoapa! Păzitorul Regulii de aur și Mare Maestru al Hunga-Bunga! - Du-mă la el/ea….Trebuie s-o salvez de la criogenare pe D’Una, îmi trebuie bateria K., izvorul energiei infinite. Și-n timp ce lunecam ca două furnici roșii spre centrul de comandă, gândul îmi zboară fericit spre ea, rămasă lângă zid și dându-se cu capul de el, acesta fiind programul standard de camuflare care se activează automat în caz de febră astronomică. Ajunși la destinație, pipăi rotunjimile cheii. Era acolo: rece, tăcută, goală, concretă. Înaintai, dând piuneza la o parte c-un gest care impunea de la sine executarea. Băgai fibra pe sub poarta stelară. El era acolo. Cu pași mari, cu mâinile la spate, calm, visător, măsura încăperea, oprindu-se după câte trei pași și bălăngănindu-și osicioarele în aer. Dădui drumul la căști: “Când cutezanța rufelor în a mea cale Îmi flutura tot detergentul din dotare Plecam cu bicicleta-ntre picioare Să cumpăr iar balsam de portocale ” A, deci poeme subversive, de marțipan!... “Pedepsei băcăniilor perdute Ce m-au secat cu zambiliri finale Le-am dat la schimb –păreau anale- Pe trei grisini, fitzoase, calde, dar trecute!” Fixez scăfârlia, cu priviri de gheață. În 10 secunde e o scăfârlie concret-decedată!!! “Cuprins concret de-o groapă stearpă Pe drumul rau stau aiurit Și-ntr-o băltoacă moaca mi-o imit” 5 4 3 “Ucide-mă-n tăcere, măi, dragă, Să nu trezești copiii! Eu n-am vrut Da o grisină mă sorbea de vlagă” zero. fulger. luat antidot. dat pe gâtul D`Unei. urcat în nava marțipanilor și tulit-o la giugiulit. pa. * legendă: B.B.= Brigitte Bardot m.f. = vezi pulp fiction K. = Kant. Immanuel Kant |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate