agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-15 | |
mi s-ar părea aproape cinstit să vorbesc despre viețile noastre ca și cum am fi la două morți distanță de un oraș în care să locuim împreună
cafeaua cu gin fumul dens înțepăturile ochilor prin aerul irespirabil de o săptămînă de zile mîinile tremură încerc să le strunesc ca pe ultimii cai neîmblînziți dintr-un coral nebun închid pumnul deschid închid pumnul deschid trupul nu mă ascultă nu mă mai ascultă pînă și el vrea să mă părăsească în fiecare dimineață în drum spre servici mă ciocnesc de un medic pediatru mă gîndesc oare copiii noștri vor fi grăsuni ce naiba trebuie făcut cînd tușesc ore în șir cum naiba sfîrșesc aproape tot timpul cu telefoane de la bănci pentru că nu mi-am plătit ratele subit carnea mi se înmoaie îmi vine să mă așez pe asfalt să mă prefac într-o bucată de bitum și cineva mai înțelegător să treacă peste mine cu un compresor să mă facă una cu celelalte bucăți de bitum care la rîndul lor au fost oameni și la fel ca mine li s-a înmuiat carnea și-au vrut să iasă din viață. mi s-ar părea aproape cinstit să vorbesc despre o aniversare de la care lipsesc o aniversare în care se muncește în ture de 24 de ore într-un hotel și eu lipsesc sînt la redacție la 567 de kilometri distanță primesc două femei îmbrăcate în negru au venit să-mi aducă fotografia unui profesor mort nu știu ce să le spun ce-ar trebui să le spun dar mintea mea e la tura de 24 de ore nu sînt acolo dacă ar folosi la ceva m-aș da de trei ori peste cap m-aș transforma nici eu nu știu în ce poate într-o bacterie sau un virus care se răspîndește pe calea aerului să uit toate trenurile în care am vomat să uit toate trenurile care m-au dus oriunde numai în viață nu să ajung în cîteva ore la tine să-ți intru pe gură să te îmbolnăvești și medicii nu-mi dea de capăt frate-miu s-a însurat nici măcar la nunta lui n-am putut să rămîn treaz stăteam între două nemțoaice mă holbam la piercingul uneia îmi tot repetam my english suck după o vreme m-a rezemat de pereți de fapt ei s-au desprins de clădire și au venit să-mi țină de urît am început să-i ling am închis ochii mi-am închipuit că fac cercuri cu limba pe coapsele tale acesta nu este un poem e o neputință ascuțită ca o săgeată de darts cu ea arunc în toate neîmplinirile mele în tot ce n-am putut și n-am fost acesta nu este un poem e o zvîcnire ca atunci cînd ți se zbate ochiul și-ți spui că se va întîmpla ceva rău mi s-ar părea cinstit să vorbesc despre viețile noastre ca și cum am fi la două vene distanță unul de altul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate