agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-20 | |
Balul a pornit destul de poticnit cu câteva dansuri de încălzire și de acomodare, după care lumea a intrat în atmosferă puțin câte puțin, astfel încât în preajma miezului nopții starea de bună dispoziție și de voluptate să atigă apogeul. Tinerii dansează dezlănțuit, chiuie, aplaudă, râd zgomotos, se simt în largul lor. La un moment dat, de afară se aude huruit atât de puternic de motoare, că acoperă muzica, facându-l pe General să se încrunte deranjat și să întrebe din priviri ce se întâmplă.
-Un elicopter, toașu general, îl anunță precipitat unul dintre locotenenți care se apropie în fugă. -Să vedem cine nu mă lasă să-mi tihnească ziua fiicei mele, bombăne el apropiindu-se de ușă nervos. Când era gata să urle în stilul său personal, ca atunci când cineva îl deranjează rău de tot, îl zărește pe unul din subordonații săi din București, în civil și cu un aer foarte preocupat, uitându-se cu neîncredere la tânărul de lângă comandant, care lui îi e necunoscut. -Spune, îi ordonă Generalul pe un ton destul de aspru, este un ofițer de al nostru. -În țară se petrec lucruri grave și ministrul tună și fulgeră pentru că nu i-ați raportat părăsirea unității. Generalul se uită la el pe sub sprâncene, mușcându-și buza aproape până la sânge, semn că nu-i convine nici tonul nici atitudinea celui coborât din elicopter și că va începe o scenă de isterie în care va nega orice, oricât de evident ar fi faptul că nu are dreptate. -Mi se pare că mă iei la rost, în loc să-mi spui într-o secundă de ce mă deranjezi la ziua fetei mele. -În Timișoara e revoltă împotriva statului. Sute de mii de manifestanți strigă "Jos comunismul!..." Cldirea partidului... -Ce spiu, mă? tresare Generalul pălind. Tu ai halucinații? -Nu am, toașu general. Ce vă spun se întâmplă chiar acum, nu prea departe de locul în care ne aflăm. -Exclus! Păi unde-i armata? Unde-i miliția? Unde-s trupele de securitate? Dorm în bocancii statului? urlă ca ieșit din minți. Tunurile și mitralierele pe ei! Nu se poate ca dușmanii poporului, niște derbedei cărora nu le place lucrul, să pericliteze marile cuceririle revoluționare ale patriei. Le arăt eu lor! -Eu unul nu m-aș hazarda să iau astfel de decizii, încearcă să-l potolească Ovidiu, vădit emoționat de vestea pe care i-o aduce individul coborât din elicopter. Generalul întoarce spre el o privire plină de ură și vocea îi devine mai tăioasă ca lama unui brici: -Bagă de seama ce spui, băiete, pentru că atunci când este vorba de apărarea ordinii de drept, nu-l cruț nici pe tata! Misiunea mea permanentă este securitatea statului. Ai înțeles? Securitatea statului! Letiția, la curent și ea cu ce se întâmplă, îl smucește șoptindu-i la ureche: -Să nu mai scoți o vorbă, pentru numele lui Dumnezeu! Generalul se întoarce în sală, negru de furie, le ordonă militarilor să se prezinte la cazarmaă, i-o încredințează pe Letiția lui Ovidiu iar el și Georgeta urcă în elicopter.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate