În piață.Un ou 0,35 lei.Pe taraba de-alături 0,40 lei.O fi fost ouat mai greu,a fost tras cu forcepsul? Nu, economie de piață...

Acasă.În bucătărie.Iată-l, îl țin în mînă.E începutul,
ideea,enigma.
Începutul? Unii zic:"peste fața adîncului de ape era
întuneric și duhul lui dumnezeu se mișca pe deasupra apelor"
Cade.Era un adînc de ape, era un întuneric, era un duh.
Și,s-avem pardon,e absurd să crezi ca a stat dumnezeu,
așa,bîjbîind pe întuneric n la n veșnicii pînă s-a
hotărît:"Ia să deschid eu o afacere..."
Alți scremători de idee zic:"era un haos..." Cade, era un haos...

Din nimic a apărut un punct,s-a uitat la sine,s-a înfăloșat;bă ce frumos sînt,bă ce deștept,da ce rotund sînt, unic...
Acu,na,în infinitatea nimicului or mai fi fost,nu zic,și
alți punctuleți, dar mai firavi poate, mai modești,mai bleguți așa, poate chiar indiferenți la faptul că sînt.
Hei, și punctul ăsta al nostru,fudul și increzut peste poate,nemaiîncăpîndu-și în piele a făcut,ca orice încrzut ...pleoasc!
Hai să fim serioși, ouțule. Eu unul cred că omul e în universul lui așa cum e embionul,bănuțul tău.Să zicem că eu sînt acel bănuț,stiu ce-i dincolo de gălbenuș? Nu.
Cum să știu eu ce-i albușul ,coaja,cuibarul, găina, stăpînul găinii...sînt embion ouțule.

Închid un ochi de tot,celuilalt îi las pleoapa uuușor în jos,conturul tău se estompiază,intregul devine mai mic,mai mic,un punct...Cînd zici punct, zici sfîrșit.Îmi amintesc de punctul făcut cu grijă,ca un cerculeț micuț, micuț la
finele scrisorilor de dragoste adolescentină.Atunci mi-am dat seama că punctul e un cerc și m-am întrebat de ce și ce vroia să spună cu asta. Aveam să aflu cănd... ea, mi-a spus să ne logodim.În punctul ăla cerc ea văzuse inelul de logodnă, pe cînd eu mă gîndeam la șarpele ce-și înghite coada,la orbitele planetelor,la orbitele ochilor,la gurița rotunjită de căscat a pruncului sătul de supt,la roata carului,la roata jurului,la horă,la rotundul capului,la picătură,la lacrimă,la secunda vieții,la căcărezele oilor,la banul pus pe ochiul mortului,la aștri,galaxii,la toate, că toate au tendința rotundului,a cercului, a punctului...
Ce ești tu oule,sau cine ești tu oule? Nu știi? Hai să-ți arăt.Iată fața rotundă și neagră a tigăii,acum bing-bang,
te-am spart...Un nou început...Acum ești ochi,vioi, care
mă priveșt sfărîind de curiozitate.De ce te-ntristezi,
de ce te prinde albeața?Acum ești orb și neștiutor ca și mine.Na,asta e.Nici eu nici tu nu vom ști niciodată ce și cum....
Eu victimă tu victimă.Te pap cum va face și cu mine gura
lacomă a vremii...