agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-03 | |
16.
Stau călare pe un excavator ca pe bicicletă. Pământul e bătătorit șî tare. Nu am văzut nicăieri în altă parte jucării d-aștea. Aici au chiar mai multe. Ce-aș vrea să mă dau șî io în leagăn... Tovarășele stau de vorbă pe lângă mine. Mâine o să desenăm stema țării. Deci așa... Mâine nu mă duc la grădiniță. 17. He-he, scrie! Tataie sapă gropi în bătătură. Lângă fântână deterăm peste un morman de carbid. Luarăm șî noi câteva bucăți. Zici că e cretă. Ce frumos colorarăm gardul l-ale Þăpuș! Aoleu, fi-r-ați voi ai dracu să fiți astăzi șî mâine! Să-mi spălați gardul, auzirăți voi? Hai la tușa Anica, la ea se vede mai bine! Dă-mi și mie un biscuite de la tine. Du-te șî cumpără-ți de l-ale Iota! Ai măă, dă și mie unul că ai punga plină! Bine, mă, hai, ia unu’! Aoleu, repede la fântână! Îmi arde limba! Ce făcuși? Aoleu, mușcași din carbid!... 18. Cuchi e cel mai bun prieten al meu. Mă duc des la el în obor șî îi dau resturi de la masă. E slab mort. Lanțul i-a ros blana de pe gât. Când mă apropii de el să îl mângâi plescăie ușor cu limba. Astăzi îl scot cu tot cu lanț la plimbare prin bătătură. Ca pe un câine de oraș. Ieri i-am adus un prieten, un cățeluș de-al Lupei, șî l-a mârâit. Ce ciudat... Câteodată îmi place să-l întărât cu un băț. Săracul îmi suportă atât de multe, că mă iartă de fiecare dată... 19. Uraa! Mergem la vie! Drumul o luă prin câmp. Ici, colo - un pâlc de plopi. Uite o fântână părăsită. Cineva i-a furat roata. Ajungem șî la canal. E atât de lung șî de sinistru... Nici nu știi de unde începe șî unde se termină. Drumul e atât de îngust șî de aproape încât am împresia că o să ne răsturnăm cu totul în canal. Ale mamaie se-apucară să lege vița. Pe sârmă flutură în vânt bucăți de cârpă... Ce frumos colorate sunt! Luai șî eu câteva să mă joc cu ele. Ale mamaie nu se mai văd. Ne jucarăm de-a șoferii. Îl închisăi pe frati-miu în portbagaj. Blocarăm volanul. Uite colo un aspersor! Ale mamaie nu mai vin. Hai să-i strigăm! 20. Astăzi avem serbare. De câteva zile tot ne adusără la cămin. Nu e departe. Colea peste drum de grădiniță. Ne așezară pe scenă. Ceacă eu șî alte două fetițe suntem bucătărese. Toți copiii au costume. Uite, îi îmbracă mamele lor acolo în spate. Numai eu am costumul de șoim. Nu mi-a spus nimeni... Începurăm să cântăm. Două fetițe îmbrăcate în costum popular se așezară în mijloc la o măsuță cu 3 picioare șî cântă șî țes la război. Ce mi-ar plăcea șî mie să țes... 21. Amelia mă luă pe la ea. Sora ei dă mereu din cap șî din mâini. Mă întrebă ce mai fac, dar nu înțelesăi. Prin bătătura încinsă miroase a găinați șî dude căzute. Degeaba mă feresc să calc peste ele... În capătul celălalt se află o cișmea cu faianță șî robinet. Casa Ameliei parcă nu se mai termină. Treci mereu dintr-o cameră într-alta până ajungi la intrarea dinspre șușa. Toate miros a naftalină șî flori de plastic. Pe dulapuri la răcoare zării nește mere stafidite. Hai să decupăm! Amelia scoasă nu știu de unde nește cărți de școală, luă șî două piersici șî mearsărăm la poartă. Uite Amelia, piersica mea are o gaură în mijloc. O desfăcui în două șî văzui conținutul lipicios al sâmburelui. Zeama piersicii mi se scursă pe mâini până la cot. Amelia mă învăță să tai cu foarfeca. 22. Tataie are o mașină de cusut. Stă cu ochelarii pe nas șî taie bucăți mari de stofă. Îl roagă mereu oamenii să le facă pantaloni șî cămăși. Când nu lucrează, în cutia mașinii își pune la loc degetarul, acele șî centimetrul gălbejit șî murdar. Șî o bucățică subțire de săpun de casă cu care scrie semne. De câte ori taie stau cu el. Poate îmi dă șî mie un rest de cârpă să mă joc. Am o pungă întreagă, dar îmi mai trebuie. Vreau să fac haine la păpuși. Când n-am ce face mă bag sub mașină șî trag de curea să văd pedala cum se mișcă singură. Nu fi boțană! Tataie tot strigă la mine să las mașina că se strică. Mi-e cam frică de formele ei negre de fier... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate