agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-24 | |
Am rămas ultimul la altarul nostru. Am privirea unor amintiri care mă țintuiesc în genunchi.Era altarul nostru sau doar altarul iubirii mele pentru tine? Privesc locul unde era statuia ta, cu praful din jur, cu lumânările pe care le-am aprins pentru noi și pentru iubirea noastră. Am avut o dorință: să ți se îndeplinească dorințele. Acum poate asta a fost ce sufletul tău și-a dorit. Am aflat prin tine ce înseamnă iubirea adevărată și m-am îndrăgostit de ea. Simt fiori care îmi ridică fiecare fir de durere din mine și îl înfing în suflet. Am să stau așa, cu ochii înfipți în colțul de tristețe. Toate întrebările o să fie îngropate în locul în care ai hotărât să întorci spatele. O să crească un copac negru și monstruos. Niciodată nu o să am răspuns la ele. Din grămada de gânduri gri și negre îmi aprare unul în minte: “de ce așa de trist, poate este doar ceva trecător, ai mai fost pe drumul ăsta...și ea s-a întors.” De ce? Pentru că, uită-te, a plecat cu statuie cu tot... De multe ori mi-a spus că nu îmi pasă de ea, ca sunt indiferent la suferința ei...și azi a plecat. Nu o să vadă niciodată lacrimile mele pentru ea, pentru că vrea să fiu bărbat. Lacrimile nu sunt o “armă “ demnă de un bărbat.
Mă simt ca în spațiu, dar nu e un sentiment plăcut. Planeta pe care noi doi ne-am făcut visele reale m-a izgonit, dar ar fi fost plăcut să plutesc așa, în spațiu, înainte...nu acum. Acum nu mai sunt stele în spațiul ăsta blestemat. E una singură, și ea se îndepărtează...pe ea ești tu. Cât de frig poate fi...cât de negru pare tot. Oare tu ce simți? Te simți ca mine...atunci întoarce-te și pune statuia ta la loc. O să te aștept pentru totdeauna la același altar și o să strig cu disperare numele tău. Tu știi dorul din inima mea? Tu știi lacrimile de sânge din ochii mei? Știu răspunsul tău...aceleași întrebări reformulate pentru mine. În fiecare dimineață pun sărutul pe spatele tău, pe podeaua unde am făcut dragoste. În fiecare dimineață sărut amuletul de la tine. În fiecare seară mă rog la statuia ta...să ți se îndeplinească dorințele... Iartă-mă iubita mea care nu mă auzi...Ascultă strigătul meu... Iartă-mă!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate