Incaperea in care au intrat prietenii nostri parea a fi o alta lume. Era un fel de hol inalt cu pereti frumos finisati si nu aducea deloc aminte faptul ca se afla intr-o colina.Acesta se prelungea cu o sala mare din care o multime de usi duceau in alte camere. Lumina venea din tavan,era chiar lumina soarelui. Prin cine stie ce magie deosebita locuitorii acestui salas aduceau in casa lor lumina naturala a zilei,fara ca trecatorii care se abateau printre coline sa banuiasca macar ca aici se locuia. Peretii erau plini cu rafturi dinspre care razbateau arome foarte placute de fructe si plante uscate. Se vede treaba ca micii locuitori ai colinelor isi ocupau o mare parte a timpului cu culesul fructelor si a plantelor,stiut fiind ca acestea aveau multe proprietati magice.
-Va rog sa luati loc la masa,spuse Gorun. Ma duc sa-mi chem familia si sa aduc un vin de macese. Imi amintesc ca era una din placerile pe care le apreciai in tinerete,zambi el,disparand prin una din multele usi care erau dispuse in jurul salii.
Ramasi singuri, Stejar si ucenicul sau se asezara pe bancutele aflate in jurul mesei. Brad se uita in jur, uimit inca de locuinta rudelor sale indepartate. Nu semana deloc cu casele pe care le aveau ei in frumosul tinut al Rapei Rosii,unde traia neamul sau din timpuri stravechi. Totusi se simtea bine aici, chiar daca era sub pamant si nu in scorburile copacilor,asa cum era el obisnuit.
-V-am facut sa ma asteptati,sa-mi fie cu iertare! se auzi vocea gazdei lor care se intorcea cu o carafa plina cu vin.
Impreuna cu el venea o femeie mica de statura,cu un sort alb,inflorat. Aceasta aducea o tava cu mancare ce raspandea un miros imbietor.
-Aceasta e sotia mea,Salvia! zise Gorun privind-o cu drag.
-Bine ati venit,oaspeti din tari indepartate,spuse femeia. Sper ca vestile pe care ni le aduceti sa fie din cele mai bune,ca de rele ne-am saturat.
-Ma tem ca nu va pot face aceasta placere, ofta Stejar, cu ochii in farfurie.
-Lasa femeie oaspetii sa manance si apoi vom avea destul timp sa-i descoasem! Vezi bine ca au batut cale lunga pana la noi si sunt flamanzi si obositi. In acest timp tu adu-i aici pe fii nostri sa auda si ei ce are Stejar de spus.
Femeia pleca,desi parca cu parere de rau si iesi din colina indreptandu-se spre cele din vecinatate.
-Nu am primit musafiri dragi noua de mult timp. Aici in tinutul Dubag-ului traim retrasi si ducem o viata linistita. Foarte rar e nevoie sa protejam satul care e in grija noastra de vreo inundatie sau altceva asemanator,dar e destul de simplu si satenii nici nu banuiesc ca noi ii veghem, la fel cum au facut si inaintasii nostri,de cand ne-a fost noua harazita aceasta sarcina. Dar am primit mesaje de la prietenii nostri prin huhurezii noptii, ca in nord e fierbere si se pare ca raul isi aduna fortele.
Un zgomot usor la intrarea in colina il intrerupse. Usa se deschise si intra Salvia urmata de cei patru fii ai lor: Salcam,Alun,Cires si Nuc. Erau barbati in puterea varstei,tacuti si hotarati. Se asezara pe lavite asteptand curiosi sa vada de ce ii chemase tatal lor.
-Ei sunt fii nostri,zise mandru Gorun. Sunt toti insurati,la casele lor si locuiesc in celelalte coline pe care le-ati vazut cand am venit acasa. Baieti, el este varul si prietenul meu,Stejar,un mare maestru vrajitor cu care in tinerete am colindat lumea si am luptat contra raului chiar si in hotarele noastre.
-Ai o familie cu care poti sa te mandresti,Gorun. Eu din pacate nu mi-am intemeiat o familie si nu am urmasi,asa ca l-am luat pe acest tanar, Brad, sa-mi fie ucenic si sa-i transmit tot ceea ce stiu ca sa nu se piarda odata cu mine.
Cateva clipe se lasa o tacere apasatoare in timpul careia fiecare se gandea la ceea ce facuse sau nu facuse bine in viata. Stejar se scutura de gandurile care mai puteau astepta si isi drese vocea:
-Dar iata motivul pentru care am calatorit atat de departe. Dupa cum ati aflat deja, in tinuturile muntoase din nord, raul si-a inceput munca murdara de a-si aduna fortele. Deja multe zone au intrat sub stapanirea lui. Viata acolo a devenit grea. Soarele nu mai straluceste, mugurii pomilor au inghetat pe ramuri, oamenii pe care ai nostrii ii protejeaza nu mai au hrana, nu se mai nasc copii, nu se mai aud rasete.Grea suferinta este pentru toate popoarele care au apucat sub dominatia raului. Totul este pustiu, totul este inghetat si amortit. Banuiti deci ca singura raza de speranta pentru cei aflati in aceasta amarnica sclavie, suntem noi, popoarele inca libere. Daca nu ne miscam repede, raul va ajunge aici, la hotarele tinuturilor noastre. Singura salvare este Cartea Spiridusilor. Iata motivul pentru care ne aflam aici.
-Dar nu se mai stie unde se afla Cartea. Batranii au ascuns-o dupa marea victorie pentru a nu cadea in maini nepotrivite! se tangui Gorun.
-Da, incuvinta Stejar. Daca ar avea-o o persoana care nu trebuie ar fi la fel de periculos ca insusi raul. Dar e singura noastra speranta.
-In acest caz e ca si cum nu am mai avea nici o sansa. Nu se mai stie nimic de Carte de optzeci de ani.
-Ai uitat ca eu ca tanar vrajitor eram acceptat de marii maestrii in preajma lor,ca ucenic? S-ar putea sa stiu unde se afla Cartea dar asta nu ne usureaza cu mult sarcina.
-Atunci spune-ne repede,se grabi Gorun. Sa mergem sa o luam si sa terminam odata pentru totdeauna cu raul!
-Esti acelasi om viteaz si hotarat ca in tinerete,zambi Stejar. Cartea se afla la hotarele tinutului vostru, in Padurea Mare.
La auzul acestor cuvinte intreaga adunare se cutremura.
-Vai noua. In acest caz nu stiu cum am putea sa o luam,se intrista Gorun. Stii bine ca Padurea Mare este stapanita de Baba Cloanta si acolo vrajile noastre au o putere foarte mica. Multi dintre ai nostrii si-au lasat oasele in acea padure in decursul timpurilor. Acolo salasluiesc doar lupii, varcolacii si alte neamuri pe care Baba Cloanta le-a facut slugile ei.
-Si totusi, trebuie sa reusim. Cartea este ascunsa chiar in mijlocul padurii, sub un Arbore Ucigator, care are grija sa nu se apropie nimeni. Nici Baba Cloanta nu are puteri depline in poenita in care se afla temutul copac si are grija sa ocoleasca locul.
-Dar cum o sa trecem prin padure fara sa ne atace?intreba Salcam.
-Am eu un plan. Sper sa functioneze,zise Stejar.
-Te vom insoti, atat eu cat si feciorii mei!striga Gorun.
-Nu trebuie sa fim prea multi, pentru a atrage cat mai putin atentia. Vino doar tu si unul din baietii tai,zise Stejar.
-In acest caz ne insoteste Salcam. Vom pleca imediat ce se insereaza. Pana atunci sa ne odihnim,incheie planul gazda.

VA URMA