Se spune că a fost demult, odată, într-o țără foarte îndepărtată, un împărat rău care folosea, o mașină extrem de complicată împotriva celui ce nu-l asculta. Împăratul Negru, astfel era numit, era slab, urât și foarte gârbovit. Când un vecin de al său nu îl asculta, iute mâna pe o manetă punea, pe dată butonul cel roșu se aprindea. În zona aceea cutremur declanșa, bocete, ruine și strigăt de jale se auzeau. Toată suflarea pământului îl blestema. Avea de strajă o gardă de oțel, și toți îl aclamau pe împăratul chel. Dar s-a întâmplat ca în gardă să fie un rebel, să nu vadă lucrurile așa cum le vedea el. Șoimul Bonus nu îi plăcea cu vorbărie goală să fie păcălit, de toți cei din preajmă el era îndrăgit. Nona, soția sa, de el se ruga, să părăsească pe Negru și garda sa, să plece departe, departe, undeva, unde să nu mai fie atât de umiliți, să trăiască în pace, să fie fericiți. S-au uitat pe hartă și au zărit un ținut îndepărtat, cu nume aiurit. Bonus o anunță solemn:
-Pregătește-ți bagajele, acolo v-om zbura negreșit!
Este ținutul lui Trombonel -Împărat. Imediat ajungem! Încet- Încet! Am aterizat! Cănd au ajuns pe acel aeroport, văzut-au multă lume adăpostită în cort. Trombonel despre adunarea de mâine le dădea raport:
-Stimaților, eu vă rog, chiar vă îndemn, să fiți prezenți! Este un moment solemn! Vom avea o invitată de onoare, pe distinsa Orga , o prezență atât de încântătoare, care va ține o scurtă cuvântare.
Grăsuțul Cimpoi le spuse că nu poate participa la adunare că îl doare stomacul și are amețeală și pe deasupra mai are și o tocmeală cu cel mai bun prieten al său Vioară. Acest lucru stârni furia lui Timpan și a colegei Toba care aveau de gând să îl bată pe Cimpoi că este un mare mincinos. Trombonel le spuse nervos:
-Vine cine poate, nu vă mai certați! Vă spune Trombonel, acum să încetați!
Când au văzut cei doi atâta tărăboi, au spus urgent:
-Plecăm, aici nu este de noi! În acest ținut nicicând nu vom deveni eroi. Plecăm spre alte zări îndepărtate, poate găsim ființe mai puțin ciudate. Uite! Zăresc ținutul rajahului Crocodil, unde supușii nu scot o vorbă, merg tiptil. Trebuie să fii un sfetnic atât de umil. Mai toți au câte o povară în spate, cum este Cămila și al ei frate, care în zadar vorbesc de dreptate. Bătrânul Struț, când are ceva de spus, bagă capul în nisip, se face dus, face câțiva pași, tace chitic, nici nu mă amestec aici eu sunt prea mic. Chiar dacă știu, nici nu mă intereseaza, minciuna de la unul la altul se pasează, mai are cineva o conștiință trează?
Girafa le spuse celor adunați în piață că Zebra fură mâncarea de la Leu că doar a văzut această faptă de dimineață când și-a întins gâtul în curtea vecinului său.
Nona îi spuse soțului Bonus care se uita uimit:
-Aici este o mare harababură, plecăm, nu-i nici o prajitură, primim, poate din greșeală , câte o lovitură.
Au ajuns în ținutul prințului Crap, unde toată suflarea mergea la trap, pentru a numi, din câțiva candidați, trei pești pentru a fi desemnați să poarticipe la alegerile pentru Deputați. Ei trebuie să ducă tratative și faima peștilor în univers pentru ca aceste legi să rămână pe veci de neșters. Mreana. Plătica și Păstruga, au părasit ținutul, s-au mulțumit cu fuga. Nu vor să facă în fața Crapului pe sluga. Când buletinele s-au consultat, s-a răspândit în apă un miros greu de suportat. Atenție! Poluare în ocean! Trecerea este oprită! Uite ce priveliște urâtă! Plecăm căci avem legământ să ajungem într-un ținut liniștit. Poluarea în ocean acum s-a răspândit, nu mai avem timp prea mult de gândit.
Zăresc acolo ținutul lui Vultur- Vodă care stă încovoiat lângă o imensă sobă. Acum o Cinteză a apărut și spune la urechea lui Vodă supărată:
-Ce se întâmplă la noi în ținut?
-Privighetoarea nu mai cântă, a tăcut. În măncare s-au descoperit urme de sodă și se pare că cineva a vrut să îl otrăvească pe Vodă. Numai Cioara a făcut mârșăvia asta că nici nu a vrut mâncare a o gusta. Este o parșivă și o pasăre tare rea.
Bonus îi șopti soției sale:
- Este un ținut frumos, însă cu ființe rele. Plecăm, căci gândurile mele sunt departe, în zările acele unde este dreptate și multă înțelepciune, cu multă bucurie și numai gânduri bune. Uite! Este satelitul Titan! Se pare că aici este mai mult calm. Să ne instalam aici, asta avem noi doi în plan. Este chiar liniște pe satelitul Titan. Lumea nu se agită , nu strigă în van. Ne-am găsit în cele din urmă liniștea. Vino să te sărut, Nona, soția mea. Aici , ne-am găsit norocoasa noastră stea.