Foștii vecini

Vecinii în fața blocului.

Ispas : E, și ce mai faceți, cum o mai duceți ?
Vasiliade : Vecine, de acum nu se mai întreabă cum o mai duceți.
Ispas : Da’ cum ?
Vasiliade : De acum se întreabă, cât o mai duceți.
Ispas : Cât o mai duceți ?!
Beșleagă : Sigur !
Ispas : Păi, de ce așa ?
Luță : De acum, gata !
Ispas : Gata, ce ?
Vasiliade : Cum, ce ? ... Suntem integrați.
Beșleagă : Da, în Europa !
Ispas : Așa, și ?
Luță : Vecine, n-ai văzut, acum că suntem integrați, gata, ne-am lins pe bot de brânză, țuică, transhumanță, fabrici și altele.
Vasiliade : Păi, da, ce mi-e uniunea europeană, ce mi-e uniunea sovietică.
Beșleagă : Pentru noi, ăștia mici, tot aia !
Luță : Unde mai pui, că după ce că plătim taxe locale, naționale, la stat, acu’, mai trebuie să plătim taxe și la uniune.
Ispas : Aoleo, de ce ?
Vasiliade : Păi, parlamentarii de la uniune, din ce bani să se lăfăie în zeci de mii de euro.
Ispas : A, e clar !
Vasiliade : Deci te-ai lămurit și cum o mai ducem și cât o mai ducem.
Ispas : Da, de acum ... rămâne cum a fost.
Beșleagă : Cam așa ceva !
Ispas : Da’, foștii vecini, care au stat cu noi în bloc, mai știți ceva de ei ?
Luță : Vecine, da’ ce te-a luat grija de noi, de foștii vecini ?
Ispas : Cred că m-a luat o melancolie, așa, cred că de la viitoru’ roz pe care tocmai mi-l-ați prezentat.
Vasiliade : Eu l-am mai văzut pe Drăgulescu.
Beșleagă : La ce etaj sta, că nu-l mai știu ?
Luță : Sta la unu’, lângă mine.
Ispas : Era, el, avocat, ăla, grasu’.
Beșleagă : A, da ! Ce mai face ?
Vasiliade : A, e bine !
Ispas : E, uite pe cineva care o duce mai bine după aderare.
Vasiliade : Nu, că el o ducea bine și-nainte de aderare.
Luță : Păi, era avocat, adică e și acum.
Vasiliade : Da, m-am întâlnit cu el.
Ispas : Ce mai face ?
Vasiliade : Are o vilă, trei etaje, la vreo treizeci de camere, o piscină rotundă, cu trambulină pentru sărituri. Am numărat zece garaje.
Beșleagă : Ale lui ?
Vasiliade : Cred că da, nu cred să aibe vecini în curte.
Luță : Adică în curte la el avea zece garaje ?
Vasiliade : Da !
Beșleagă : Noi n-avem zece garaje în spatele blocului.
Luță : N-avem, pentru că primăria după ce ne-a luat banii pentru autorizații, ne-a demolat garajele.
Beșleagă : Nu era mai bine să nu ne dea autorizațiile de la început, ca să nu mai cheltuim atât.
Vasiliade : Nu, pentru că altfel nu avea cum să-ți ia banii.
Luță : Auziți, dar dacă avocatu’ Drăgulescu avea zece garaje în curte, avea cumva zece mașini în garaje ?!
Ispas : Nu, în fiecare garaj avea câte o mașină.
Luță : Aia ziceam și eu, vecine, adică avocatu’ Drăgulescu are zece mașini.
Vasiliade : Are zece mașini ... de lux !
Ispas : De lux ?
Vasiliade : Păi, altfel nu servește.
Luță : Și dacă are zece mașini, pe toate și le-a luat de lux ?
Vasiliade : Vecine, când muncești pentru bani, te debranșezi, da’ când ești un mare cinstit care luptă împotriva corupției, nu te mai uiți la bani, spargi ca de la altu’.
Ispas : Mai ales că banu-i de la altu’.
Luță : Da’ pe nea milițianu’, cum îi zicea ?
Ispas : A, care sta la trei ?
Beșleagă : Pe nea milițianu’, îl chema Ciutură.
Luță : Așa, nea Ciutură, ce mai e cu el ?
Beșleagă : E bengos !
Ispas : Îu ! Cum așa ?
Beșleagă : Nea Ciutură, care acu’ e polițai, schimbă mașinile la anotimp.
Vasiliade : Cum adică ?
Beșleagă : Adică, la trei luni, hop, altă mașină, cum scot, ăia, cu auto un model nou, și-a luat și nea Ciutură.
Ispas : Băi, da’ ce salarii mari au ăștia, ce bani mulți le dă.
Luță : Da’ nu din salariu, mai învârte el ceva.
Vasiliade : Vecine, ce mai învârte nea Ciutură ?
Beșleagă : Nu de mult m-am întâlnit cu el și-am stat de vorbă.
Ispas : Așa, despre ce ?
Beșleagă : Eu l-am întrebat, că el dacă-i polițai trebuie să știe, cum e cu sistemu’, ăsta, cu puncte la permisu’ auto.
Luță : Așa-așa, și ce-a zis ?
Beșleagă : Păi, mi-a explicat așa, trece unu’ cu mașina pe șosea și-l oprește nea Ciutură, ori îi dă nea Ciutură două puncte ...
Ispas : Da’ ce-a făcut de-i dă două puncte ?
Beșleagă : N-a făcut nimic, dar așa e nea Ciutură darnic.
Luță : A, deci îi dă puncte ...
Beșleagă : De penalizare !
Luță : Da, de darnic ce e.
Ispas : Sigur !
Beșleagă : Deci, ori îi dă nea Ciutură șoferului două puncte de penalizare, ori îi dă soferu’ lu’ nea Ciutură douăzeci de lei, d-ăia noii. Sau, îi dă nea Ciutură trei puncte de penalizare, sau, îi dă șoferu’ treizeci de lei ...
Ispas : Tot d-ăia noi.
Luță : Sigur !
Beșleagă : Nea Ciutură e foarte mulțumit de introducerea acestui nou sistem cu puncte de penalizare, îl consideră un pas înainte făcut în evoluția conduitei rutiere.
Ispas : A zis nea Ciutură asta, cu cuvintele astea ?
Beșleagă : Nu, cu cuvintele astea am zis eu, al a zis ...
Luță : Ce-a zis ?
Beșleagă : Că de când s-a introdus sistemul cu puncte, și-a turnat și fundația la noua vilă la mare.
Luță : Auzi la nea Ciutură, împarte puncte în stânga și-n dreapta și din asta schimbă mașinile ca ciorapii, își face vilă nouă.
Beșleagă : Dacă o face acum, bine-nțeles, că e nouă, doar nu era să construiască o vilă, gata, veche.
Vasiliade : Dar pe profesoru’ Mihăescu, îl mai știți ?
Ispas : Cum să nu, nu sta ușă-n ușă cu mine, suntem prieteni de familie.
Vasiliade : Þineți legătura ?
Ispas : Bine-nțeles !
Beșleagă : E, ce mai face, și-a tras și el vile ?
Ispas : Ce vile, domnul profesor Mihăescu, avea familie mare.
Vasiliade : Da, știm !
Ispas : Din această cauză, nu a mai putut locui la bloc, s-a debranșat în prima fază, dar pentru că avea copiii mici, se îmbonăveau, așa că, n-a vut de ales și s-a mutat la socrii la țară.
Beșleagă : A vândut apartamentu’ ?
Ispas : Da, a vândut apartamentu’ și s-a mutat la țară, o duce bine.
Luță : A, și-a făcut și el vilă ?
Ispas : Ce vilă, o casă de chirpici, bătrânească, două camere, dorm toți înghesuiți, cu copii, cu bunici, ca să se încălzească.
Beșleagă : Costă mult lemnele.
Vasiliade : Așa-i, și mai e profesor ?
Ispas : Sigur, la școala doi, la noi, aici, în cartier, o duce bine.
Luță : Face naveta.
Ispas : Da, face naveta, o duce bine.
Vasiliade : Cu ce, că am auzit că autobuzele care mergeau în afara orașului le-au scos ?
Ispas : Ce autobuz, ce avea bani de autobuz.
Vasiliade : Păi, nu ziceai că o duce bine ?
Ispas : Păi, da, o duce bine.
Beșleagă : Cât de bine ?
Luță : O duce ?
Ispas : O duce bine, merge, zilnic, douăzeci de kilometri pe jos ... e sănătos tun !