agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-24 | |
Vineri. E un v i n e r i adevărat și real.
După toropeala dupăamiezii, facem ochi, tiptil. Mihai scrie pe mess. Ne-am păstrat fiecare mess-ul și intimitatea proprie, fără imixtiuni sau reproșuri bănuitoare. "Când voi avea prima clipă de neâncredere, relația noastră va muri instantaneu", mi-a zis. Mi se pare O.K. "Mihai, știu că nu se poate explica dragostea dar spune-mi, ce te face să rămâi la fel de iubitor?" "Te iubesc foarte mult, mai ales pentru ce nu ești", a intervenit răspunsul lui, sec. Nu am avantajul unei discuții pe mess, să-i cer să-mi explice, iar direct în față mi-e greu să fac pe blonda, chiar dacă aș vrea. Chestia "decretată" mai adineauri suna ca un "vot negativ" îndreptat împotriva tuturor celorlalte femei...Am să mă gândesc la asta mai mult. "Mergem la shopping?" întreabă Narcisa, cu un aer năuc și cu părul ciufulit. "Nu!" răspunde Mihai, la fel de tăios ca înainte. "Mergem la cumpărături, eu cu Dalia. Venim repede!" Narcisa m-a privit pieziș pentru o clipa, apoi a ieșit. Urcăm în mașină și simt o oarecare slăbiciune, ca o amețeală, însoțită de o părere de greață...Nu-i dau atenție. Sătucul e la cițiva kilometri, ajungem repede. Minimarket, două sacose pline(ecologice!)Þigările preferate nu sunt. Mergem la un P.F.A., chioșc mai de familie, care ne cunoaște tabieturile. Găsim ce căutam, iar la plecare, Mihai îmi intinde cheile. "Nu conduci?" Mă urc la volan și, din nou, aceeași stare de disconfort. Schimbăm locurile. Mihai oprește la farmacie:unguente, pastile, feșe,spirt etc.,o pungă de mărunțișuri.Ajungem acasă. Pe masă, în dezordinea hârtiilor lui, zăresc un set cuprinzător de buletine de analiză, pe numele lui. Cu o ușoară îngrijorare le cercetez. "Vii la gârlă?" mă întreabă el de la ușă. Curiozitatea mă face să-l amân și îi spun: "Vin mai târziu. Tot la promontoriu?" "Da" El pleacă, eu citesc setul de analize. Analize generale:sânge, urină, etc. dar...surpriză:o spermogramă! Nu găsesc explicații dar nici nu cer. Îl găsesc ușor, în același loc, cuminte, relaxat. Doar ochii parcă rup valul. Sunt momentele în care se lasă în voia gândurilor și a "inspirației".Nu-l tulbur. Mă simte dar nu reacționează. Îl mângâi pe vâlvoiul de păr alb. Cobor pe umeri și apoi îmi lipesc obrazul de spatele lui ciolănos. Închid ochii și încerc să mi-l aduc aminte pe Costel..."Duplicitate" ar zice Mihai. "Urmele" lăsate de Costel s-au șters aproape cu totul sau așa simt acum. Doar Ioana este urma certă a fostei lui prezențe. Iar simt amețeala. Mă așez și moțăi dar nu-i spun nimic. Guvizii s-au strâns cuminți în punga pentru "guvidoterapia" zilnică. Când am mers in deltă, am fost "supusă" la "somnoterapie": borș, pană de somn, fileuri, grătar, prăjit, etc. Mergem spre casuța noastră, ținându-ne de mijloc. Umbrele ne preced și ne urmează exemplul. Îmi plac umbrele de pe nisip. Am fost împreună la un spectacol de umbre și a fost fascinant. În pragul casei mi se face rău deabinelea. Mihai mă sprijină și mă așează pe pat. Mă privește întrebător. Nu ințeleg ce ar vrea să știe. Se duce la dulapul cu medicamente, îmi arată de departe un "ceva" și-l lasă pe masă. Se duce la bucătărie cu peștele. Mă ridic să văd "ceva-ul". Test de sarcină...Dau să mă ridic și să-i pun întrebări. Sunt obosită și o las pe mai târziu.... Mirosul apetisant din bucătărie ma trezeste. Narcisa pleacă cu "pișpirelul" la discotecă. Noi ieșim în fața casei și ne uităm la mare. Să-l intreb?! Am să-i fac o plăcere de dimineață și voi face acest test inutil. Am adormit: eu pe canapea, el afară pe nisip. Sâmbătă. Primul gând mi-a fost: testul! Fac preparativele și mă surprind emoționată, poate un pic temătoare. De ce m-aș teme? Pun de cafea și-mi aprind o țigare. Racul căpos din mine spune nu cu îndărătnicie. "NU se poate!Nu vreau copilul meu, nu. Voi fi bunică... și atât. Bunică. Cercetez testul: pozitiv! Mihai e un meticulos. Probabil că a cumpărat mai multe. Cercetez dulapul și se confirmă bănuiala. Abea acum pricep și ce era cu spermograma. Premeditare!!! Inconștient! Nu realizează că poate fi bunic și tată în același timp? "Ce este,iubito?" Reiau cu voce tare:"nu realizezi ca poți fi bunic și tată în același timp?" "Ba da!" răspunde infailibil", dar nu în același timp la acelaș copil, pot fi doar doi copii diferiți". E rațional dar îl bănuiesc a nu fi fost foarte corect. Îmi aruncă în brațe povara deciziei: "Totul depinde de tine! Indiferent ce vei decide voi respecta decizia ta!" Mă surprinde ca de fiecare dată. E imprevizibil și spectaculos în gândire. Numai că e dificil să-i fi aproape, tot timpul. "Nu te vei îndepărta de mine?" îl intreb. "Nicidecum. În situația în care dorești să fii "doar bunică" îți vei reproșa tot restul vieții neâmplinirea aceasta". Se inserază. Mai stăm câteva zile și ne reântoarcem în cotidianul orașului. Am avut parte de o minivacanță plină de liniște, de dragoste dar...: "Nu sunt pregatită, Mihai". "Nu ți-a cerut nimeni o decizie acum!" Vom reintra în febra orașului și voi avea timp să mă gândesc. Eventualitatea unei nașteri după atâția ani mă sperie dar am început să nu mai refuz ideea atât de vehement. "Și mamă și bunică!" Întâmplări șocante ca de altfel tot ce ține de viata lângă acest om: MIHAI. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate