agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-07 | | "delete" Aparatul care măsura bătăile inimii, a ezitat un crâmpei de secundă apoi dintr-o dată a arătat o linie continuă. Sunetul constant i-a făcut pe asistenți și doctor să se privească ușurați. S-a sfârșit. Asta a fost tot. Oricum nu se mai putea face nimic... A fost înmormântat de vecini. Rude cunoscute nu avea. -Era un om singur, tăcut, vorbeau vecinii între ei. Nu ne-a deranjat niciodată cu nimic! -Nici nu era bătrân, șopteau femeile. Cine știe ce era în sufletul lui... În apartamentul golit de lucrurile ce le făceau trebuință vecinilor, nu mai rămăsese decât un mic șevalet, într-un colț al unei camere, pe care atârna o pânză pictată pe jumătate și pentru care oricâtă înțelegere ai fi avut, n-ar fi fost de ajuns pentru a desluși ce reprezintă. Alături, una peste alta, câteva cărți vechi, prăfuite și a căror coperți erau acoperite pe toată suprafața cu un scris neciteț, fără a mai fi rămas loc pentru un cuvânt măcar. Deasupra cărților, câteva pensule murdare și rupte. Într-o altă cameră, câteva haine deasupra cărora o pisică torcea liniștit. În rest nimic. Camerele goale, prăfuite, geamurile murdare și doar într-un colț al pervazului de la bucătărie se prelingea apa de la stropii de ploaie care băteau în geam deși tâmplăria părea a fi nouă. La ieșire, jos, în fața ușii o hârtie murdară. O ultimă factură neachitată. Doar atât. Ușa s-a închis cu un sunet scurt iar cheile au răspuns ecoului pașilor grăbiți parcă să plece. -Dumneavoastră sunteți deci noul proprietar... Să-l ștergem din datele noastre. Nu mai are alte datorii. Nu prea l-am cunoscut dar bine că și-a plătit toate taxele! Apoi calculatorul și-a urmat menirea prin apăsarea unei taste: "delete". -Am totuși o întrebare, a îngăimat femeia neastâmpărându-și curiozitatea, cui rămâne pisica..? O să vă întrebați probabil unde este morala acestor rânduri, la ce am vrut să ajung sau să demonstrez arătându-vă acest cadru. Ei bine, niciuna, nicăieri și nimic. O singură dilemă am totuși , anume de ce o fereastră montată după o tehnologie nouă, lasă loc ploii de afară să se scurgă în interior? P. S. NU am date sigure, dar bănuiesc că pisica trăiește printre alte surate ale ei pe lângă ghena de gunoi din spatele blocului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate