Liniste grea... Crini, crini albi, crini negri, crini rosii, crini albastri si crini negri umplu gradina ingusta si inabusitoare, iar pe masa iarasi crini.Mirosul amestecat te ameteste si iti amorteste simturile.
Vantul nu bate, gradina e piatra.
Doar pirul a incoltit nebun printre bulbi crapati, frunze si prin aerul gri.
Masa din colt e afundata pe jumatate in pamantul stins si pare sa se mai sprijine doar intr-un crin violet si un ciob colturos de la vaza rasturnata.
Jocul obraznic al pigmeilor in rosu de pe vaza s-a oprit intr-o amorteala amara;par sa ranjeasca obsesiv si neobosit.
Nu au mai ramas decat crinii de pe masa, ofiliti si negri.