Opresc cu amintirea un peisaj, o poveste de viață adormită în anii ce au trecut precum fulgerul dar mi-a rămas precum nodurile de la batistă ce le făcea tata când îl trimetea mama la piață. Este o undă de viață pe care nu o poate înțelege nimeni. Întotdeauna puhoaiele de cunoscători și filozofi ocazionali cred că au capacitatea de analiza și descâlci nodurile destinelor, însă niciodată se pare că nu vom înțelege nimic din această viață.
Un băiat cuminte, Dănuț, a cunoscut o copilărie frumoasă pe banii și preocuparea părinților săi, care îl îmbrăcau în bani, pentru că tatăl său era, se zicea cel mai super croitor din oraș și cosea la haine de tot felul, de te apuca mila văzându-i acele care umblau prin tivurile create precum automobilele de curse. Spun asta ca să se înțeleagă faptul că reveneau mereu de unde plecau și avea tata o părere ciudată, niciodată nu își putea imagina de ce în viață te mai reîntorci unde ai mai fost.
De învățătură și mobilarea minții cu ceva elemente nu se punea problema deoarece părinții nu aveau decât sapte clase, împreună, amândoi, dar convingera că banii lor, într-o lume care doar teoretic banii nu contau, vor face totul la propriu și la figurat în soarta copilului minune.
În ultima clasă de liceu, începe un adevărat spectacol în viața lui Dănuț. Se îndrăgostește de o colegă, Smaranda, apare o mare bucurie în sufletul acestor îndrăgostiți, dar amândoi erau sub supravegherea continuă a mamelor ca nu cumva să ajungă să facă prostii, cum ziceau ele. Mama fetei știa, dar nu spunea nimănui că aveau pregătită plecarea din țară, iar mama băiatului era speriată ca să nu intre copilul ei drag într-o familie care nu era nici măcar la nivelul unui croitor, vezi Doamne era numai cântăreț de operă. Vacarmul a devenit superb în momentul în care au apărut actele de plecare a familei fetei în America de sud, unde aveau se pare o avere mare rămasă de la nu știu ce neam de-al lor care cu vreo patruzeci de ani în urmă era în zonă pe un vapor și coborând într-un port s-a îmbătat și nu a mai știut cum să se întoarcă acasă. Mama fetei era tare fericită că cel pe care îl moșteneau nu iubea pisicile, că de avea o pisică asta sigur îl aducea acasă. Au început pregătirile de plecare, se părea că iubirea eternă va putea fi rezolvată însă ofertele nu au fost deloc acceptate. Viitorii turiști au cerut familiei băiatului să-l lase să plece cu ei. Nici poveste. ,, Soacra” mare nici nu se gândea să-l lase pentru că spunea că și la limba rusă Dănuț a fost cam slab, deci nu va învăța niciodată spaniola. Rezolvarea a fost magnifică, părinții au găsit o soluție bună care să fie agreată de iubițeii tineri. I-au lăsat inainte de plecarea avionului să stea singuri într-o cameră de hotel două zile și două nopți, ca să nu uite unul de celălalt. Li s-a dat și alcool așa că de fapt ei nici nu prea își mai dau seama cum s-au despărțit.
Un început de viață care din oferta disponibilă a destinului alege oarecum ilogic un sens inexplicabil, dar de fapt orice început are un pas. Toți credem că pasul nostru e cel mai bun, dar regretul etern este că nu știm nimic din ce trebuie să știm.
Un tânăr înalt, păr creț, ușor rărit, fără mustață, buze senzuale, figură blândă și cu cearcăne de om devotat alcoolului, avea o obsesie să aibă pantofii curați și lustruiți, pentru că zicea:după cum ai pantofii așa calci în viață. Devine student la medicină, pentru că părinții lui au dorit nespus de mult ca la adânci ani de bătrânețe să primească pe patul de moarte un pahar de apă mai medical și în momentul în care le-a călcat casa și o posibilă viitoare noră, colegă de facultate a lui Dănuț, totul părea în casa lor ca un sanatoriu cu cincizeci la sută stomatologie și cincizeci la sută medicină generală. Nu durează mult prietenia, se face o nuntă de la care nu au lipsit nici specialiștii în farmacie, totul părea fantastic, părinții fetei erau cofetari așa că puteau îndulci proaspăta căsătorie mulți ani. Dar, apare dezastrul clar al loteriei, tânăra pereche termină facultatea și se face repartiția locurilor de muncă. Pentru ei nu a fost cazul de alegere pentru că erau ultimii pe listă și au trebuit să accepte ce a rămas. El a fost trimis în Moldova, iar ea în Banat. Nu au avut altă șansă. Se pare că atunci când i-a creat pe Adam și Eva, Dumnezeu i-a spus lui Adam: Trebuie să te însori, alege o mireasă, o ai pe Eva.
Căsătoria tinerilor medici era minunată, nu se certau decât de trei ori pe an cand se întâlneau, nu era nici internet, așa era atunci și toate au fost frumoase până a rămas ea gravidă. Soacra mare nu a înțeles cum de a putu să rămână gravidă la o distanță așa de mare și le-a cerut să întrerupă sarcina că așa ceva nu e posibil. Femeia, bineînțeles supărată a mers cu o lacrimă în ochi pe cărarea soacrei și a făcut ceea ce nu vroia să facă niciodată, dar imediat a desfăcut căsătoria cu cel alături de care avea de împlinit gândurile frumoase ale tinereții. El a rămas puțin surprins, s-a îmbătat de vreo cinci ori, iar când s-a trezit prima oară a înțeles că fosta lui soție va pleca în străinătate pentru că i-a rămas o moștenire mare. Deci, spunea el, fiecare cu drumul său.
-urmeaza-