Încă o rugăciune surdă,fără destinație. Încă un suspin și așa se va termina... Otravit de realul ce mă înconjoară în tornade nebunești, cad în genunchi. Cer iertare fără a mai ști cui, sau, cel puțin, motivul pentru care am fost condamnat la viață. Întreb aievea și fără rost, de ce sunt, eu... Dar nu primesc răaspuns.