agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1304 .



Lăutarul...
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lisimah ]

2009-04-29  |     | 





Mi-a plâns la ureche un bătrân lăutar, sătul de nopți prefăcute în zi, de muzică și de toți mesenii lumii în fața cărora a stat cu vioara într-o mână și cu dor de singurătate în cealaltă. L-am rugat să îmi cânte „Vânzătoare de plăceri” și, după ce i-am oferit o sută de mii, mi-a declarat slăbindu-și nodul de la cravată că toată viața a vândut cui a vrut să asculte filozofie pe note muzicale. În jurul nostru, doi ospătari urcau scaunele pe mese, dând de înțeles că și petrecerile de pomină se termină la un moment dat, iar bătrânul lăutar, mângâind vioara lui veche, mi-a fredonat „Să-mi cânți cobzar” și m-a petrecut până la ușă îngânând „Du-mă acasă, măi tramvai”... Am plecat împleticindu-mă, poate pentru că vinul fusese prea bun și cursese repede, dar mai degrabă pentru că mă cuprinsese o beție de viață și am dorit să fiu mahmur în drumul spre casă. Bătrânul lăutar a rămas ca o stană de piatră în ușa cârciumii, făcându-mi semn către vioară și salutându-mă cu o plecăciune până la pământ. „Domnule”, mi-a strigat, „toți au plecat de lângă mine pe trei cărări, iar eu nu m-am îmbătat decât cu bucuria din sufletul lor”... Se retrăgea noaptea cu pași catifelați și o nouă zi arunca asupra cartierului zvon de neliniști. M-am uitat încă o dată în urmă și l-am văzut pe lăutarul fără nume așezat pe treptele locantei, depunând cu gesturi aproape tandre vioara veche în cutie. M-am gândit în acel moment că nu-ți trebuie Stradivarius pentru a picura dorul din stoarcerea corzilor și am început o nouă zi cu zâmbetul pe buze... Mahmur de viață...



.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!