agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-30 | |
îmi era tare frig și nu știam cum să fac să mă-ncălzesc; atâta m-am tot învârtit în jurul cozii, ca vulpea, de! să aflu o rezolvare problemei, că am uitat complet de alte teme; de iteme, ce să mai vorbesc? le-am spart pe toate, și nu-i păcat! acum avem de-a ce să ne jucăm, copii, că sunt mai multe jucării; e ca un pazzlle uriaș, pe care îl putem pune la loc, să nu ne plictisim. acum trebuie să ne amintim cum au fost piesele ansamblate , mai înainte, oricum, dacă le brodim s-ar putea să ne iasă ceva interesant la fiecare încercare, pentru fiecare. nu vă necăjiți chiar dacă realizările dumneavoastră sunt diferite de modelul inițial, dacă se potrivesc piesele, (cum se privesc, ele se recunosc între ele, se țin de mână și se retrag două câte două, care cu care, după cum sunt făcute: unele pentru altele; trebuie doar să nu ne amestecăm în poveștile lor:) ansamblul se va închega ușor. de fapt, cu cât este mai originală lucrarea cu atât nota este mai mare, dar nu uitați armonia textului, scuzați, a operei armonie, la modul general vorbind este o calitate intrinsecă, inclusă în definiția cuvântului ,,operă" (care nu e ,,cap de artă", poate fi doar centru, un mic centru de univers. dar fiecare își poate crea universul lui și poate vizita și universurile celorlalți, atunci când are ce arăta. că dacă nu comparăm valori aproximativ compatibile, s-ar putea să dăm chics; unii spun kici, dar asta contează mai puțin, oricum cuvântul, la varianta a doua mă refer, nu se potrivește-n temă, că pe ungurește, ,,kici" înseamnă mic, dar dacă-i mic nu înseamnă că nu-i și valoros; ce, piticii albei-ca zăpada nu erau ei harnici și pricepuți? atunci de ce să-i identificăm cu lipsa de valoare doar fiindcă erau mici? cuvântul ,,chics" este cel potrivit în context, un fel de chist, adică un material nefolositor, chiar dăunător, ce trebuie eliminat; uite cum se restrânge lista de cuvinte, dacă adunăm sinonimele, apoi le scădem lăsând doar câte unul de-un fel! de această manieră o să putem reduce limbajul de pe micul univers la câteva cuvinte, poate chiar un vers ori mai puțin).
Cum presupuneați că se înțelegeau aezii (iezii) în evul mediu cu nobilii de la palatele pe care le vizitau? că ei vizitau multe palate și nici măcar nu existau state centralizate pe atunci, nici graiuri pure nu existau ci un amalgam de limbi. se spune că aezii cântau după ureche. asta știam și eu. dar ,,ureche" la ce se referă: la muzică sau la cuvinte? vedeți, muzica o are fiecare în suflet, dar dumnezeu i-a pedepsit pe oameni pentru că și-au astupat urechile și nu l-au mai ascultat, furându-le muzica din suflet. ,,-am o circumstanță atenuantă de prezentant (zise un cursant sfios): oare nu existau interferențe ? adică un sunet plăcut urechii interferează cu unda de recepție care poate fi de respingere sau de atracție; DACÃ EXISTÃ MULTE UNDE DE RESPINGERE ÎN CALEA RECEPÞIEI SUNETULUI MUZICAL, SE PRODUCE UN FEL DE BRUIAJ ELECTROMAGNETIC, ACEST BRUIAJ ATRÃGÂND DUPÃ SINE PERCEPEREA SUNETULUI MUZICAL CA PE UN ZGOMOT NEPLÃCUT URECHILOR, cum bine zis-a dl. Caragiale; o să vă mai povestesc despre dumnealui la ora despre ,,comeată", că știți școala Spiru Haret unde urma să urmez (adică să îndrum pe drum, cred) cursurile de filozofie, în trecut ar fi trebuit să se numească Caragiale, numai că Vodă Caragea nu putea să-și pună numele pe două instituții deodată. având în vedere că era și scriitor, ba chiar poet, că doar cu toții ne amintim că eminescu a fost sufleur în trupa lui, a lu'conu Iancu, poate chiar Ienăchiță din neamul văcăreștilor, cel care spunea că: ,,nu este alta mai plăcută zăbavă decât a cărților cetire", astfel că se poate spune că adevăratul domn creștin și luminat al Europei Centrale și de Est, acesta a fost. Că Dimitrie Cantemir putea fi mulsuman după numele care spune că se închină emirilor aducându-le laude prin cânt, iar despre ceilalți împărați, regi și împărătese, nu prea am auzit să fi avut opere literare sau artistice, iar decretel și reformele erau problema divanului domnesc și pe atunci; putem enumera și pe regina Maria în rândul regilor luminați ai României: de contribuția domniei sale la dezvoltarea artelor, s-a auzit în lume și se știe, numai că mai înainte vorbeam într-un context mai vechi. Dar acum vremurile s-au schimbat. Am și eu niște băieți. Băieții au și fete după ei. Și sunt școleri. Fiecare e în altă clasă de elevi. Când vin acasă și îmi povestesc, mă îngrozesc. poate ați auzit șlagărul ,,Doamna profesoară, mie nu-mi place la școală, mie nu-mi place la școală!". Mi se pare a fi o creație plină de spirit și de curaj. Deci, după cum povestesc ei, unul ,,învață" într-o clasă la care profesorii care vin sunt orbi, altul, într-o clasă în care sunt muți, adică nu spun nimic. așa se face că unul spune că pe el îl ascultă toată ora, deoarece el se pitește în banca fiecărui coleg, pe rând, astfel că profesorul are impresia că răspunsurile vin din toate colțurile clasei, iar treaba merge ca pe roate, celălalt, este grav și el, profesorul e nu numai mut, (că muții aud și pot comunica prin mimică și gesturi, iar dacă ar auzi, muții ar putea învăța să vorbească) dar e și surd, așa că la el în clasă e o liniște deplină, iar profesoara se supără grozav când cineva iese din tipar: adică ,,aude" având ceva de spus. De atâta respingere, copilul meu a devenit autist, adică ceva destul de trist. cred. e cu mintea spre afară. Observați dumneavoastră, nu acesta este scopul final al educației. partea cea mai frumoasă sunt notele, că ar trebui să li se spună cifre, clasament, dar note nu: interferează sistemul muzical cu cel de învățământ, rezultând la rezultate (școlare) melodii tare ciudate: unora le cântă doar basul, chiar dacă în carnet au note înalte, iar cei care au note medii ascultă melodii moderate, că lipsa de cunoștințe e compensată de aplicabilitatea spre arte și dexterități, iar armonia se crează, oricum printr-un flux continuu de informații transferate de la o zonă la alta. mă întreb , cei care au numai note înalte cu adevărat la toate, ce fel de muzică ar putea asculta? cred că aceea ar asculta un fel de muzică îngerească. dar nu o pot, pentru că interferează cu semnalele negative de respingere, acel gen de muzică, ea devenind un zgomot neplăcut. Dar basul nu are armoniile lui? contrabasul nu e și el un instrument muzical; doar din acest motiv a fost creat: să se cânte la el și să ne-ncânte. Aveți dreptate aici. cred, totuși, că e o problemă de intervale muzicale: dacă folosim intervale prea mari și le alternăm prea des, se produce panică și chiar infarct, doamne ferește; asta e un fel de armă cu neuroni, nu cum greșit s-a înțeles, cu neutroni; așa ceva nu există. Aveți răbdare, domnii mei și veți observa îndată cum se desfășoară firul de pe caier: (scuzați această paranteză: dacă păstrăm acest text în calculator, ar trebui să reînființăm CAIER și să desfințăm FMI, deoarece terminarea caierului semnifică în acest context încheierea poveștii:)cuvintele se iau de mână două câte două și ies din scenă, lăsând vorbă la surate să le reprezinte. Când piesa-i gata, Sheakespeare (el e iepurele din alte povești, că respira sacadat scuturat, vorba lui shaky stevens alias saghy, câinele de la ,,vânătorii de fantome" nu de mituri, doamne ferește! ((săracul buster!)); știți, vânătorii aceeia împușcau fantomele să vadă dacă sunt adevărate: culmea! dacă le-mpușcau, ele chiar înviau, că le negau! bună, nu? negi mortul mort și el învie. dar reversul? aici e o problemă de securitate, și de aici rezultă eroismul celor care au curajul să se avânte în zonele neasigurate; n-au voie acolo decât cei deosebiți, încrezători, în sensul că cel care stinge lumina trebuie să stea de serviciu lângă comutator și să verifice intrările și ieșirile tuturor. cine a rămas afară va trebui chemat și va veni. puteți face de gardă pe rând câte doi trei la poartă, să nu vă plictisiți. Problema lui gates constă în faptul, cred, că făcea un dezacord grav pentru un bun cunoscător de limba engleză: porțile unei stele nu există, există doar planete, fiecare cu porțile ei; că pe stele nu a fost nimeni de la noi să vadă cum este acolo, dar de planete s-a mai auzit. și apoi stelele sunt reprezentări de zei în orișicare dintre civilizațiile cunoscute până acum; nici un locuitor galactic nu cred că ar merge la zeul lui nechemat să examineze ce are el prin ogradă, ca de la prieten la prieten. de planete, s-a mai auzit c-ar fi și altele care sunt locuite în univers, universul mic, că cel mare.... e prea departe. Uite cum a trecut timpul și n-am spus nimic din ce mi-am propus să vă spun azi despre călătoria în timp. dar ce am descoperit împreună sper să fie de folos tuturor. noroc și spor! și umor! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate