La poalele muntelui Parâng într-o casă frumoasă își ducea existența ghicitoarea Dudica. Avea clienții ei de trei ani și le rezolvase prin lucruri necinstite urcări sociale la majoritatea celor care îi solicitau puterile diavolești. Cele mai reușite vraji le făcuse pentru un preot, un footbalist și pentru un marinar. Cei trei clienți constanți ai vrăjitoarei se numeau: Iulică, Florică și Tănăsică.
Iulică era un preot respectat la el în oraș însă de un an de zile toate lucrurile îi mergeau pe dos. Se tot ruga la Cel De Sus însă tot nu îi mergea ca lumea. Ultima lui speranță era să ajungă la Dudica și aceasta să îi aranjeze viața așa cum el și-ar fi dorit. Baba Dudica dacă îl văzu la ea, îi spuse verde în față:
-Să mă asculți să nu fi căscat. Puțină atenție să îmi dai. La suflet nu prea ești curat. Banii jos și poți să stai.
Ce vrei să rezolvi matale? Ai o haină preoțească. Nu îți ajung averile toate? Dumnezeule! necazul trebuie să te ocolească. Se pare că nu ești om cinstit. Uite! Baba îți aduce acum, buruieni și pietre de la răsărit. Toți dușmanii tăi se vor preface în scrum. O să ajungi mai mare decât Papa, peste toate cele sfinte. Nimeni nu întrece baba. O să ajungi mare prelat, necinstitule părinte.
Iulică dădu teașca de bani vrăjitoarei și plecă acasă mulțumit.
După o oră veni footbalistul Florică trăgând piciorul drept după el. Era supărat și înjura printre dinți. El îi spuse vrăjitoarei care se pregătea să se culce:
-Babă urâtă, proastă și lașă, vreau să câștig cu echipa, o cupă și să o aduc acasă. Vreau să savurez gloria, clipa, Þi-am dat bani cu nemiluita, am câștigat doar un rahat. Să nu îmi faci pe adormita, sunt nervos, sunt supărat.
Baba se sculă și îi dădu o păpușă neagră cu ace înfipte în ea și îi spuse blând:
-Urecheatule, ai să ajungi în ligă, mai faimos decât Mitică. Toți fanii la tine strigă:
-Campionul nostru este Florică.
Ai să pleci și în Italia, la Roma sau Torino. Te vor iubi Gioconda, Amalia. Să te pupe baba pe tine, hai odata, vino!
Bucuros Florică plecă și ca un făcut nici piciorul nu îl mai durea și chiar țopăia cu el.
Când se întunecase iar babei îi sărise somnul iată că apare la ușă și marinarul Tănăsică. Acesta era un marinar iscusit însă era supărat că nu i-se aprobase să navige cu un submarin. Auzise de vrăjile făcute de Dudica și veni în grabă să îi rezolve baba dorința cea arzătoare. Intră fără să mai bată la ușă și strigă la babă:
-Eu sunt marinar nu cârpă. Tu stai și tragi doar aghioase. Am o treabă urgentă, măi hârcă, Aici a tămâie miroase. Dacă nu ajung pe submarin, îți dau foc la șandrama. Va fi frumos, va fi sublim. Am să jur acum pe mama. Am visat de când eram copil să ajung pe trepte înalte. Am fost cabotin, umil, de insulte am avut doar parte.
Baba se duse într-un colț al camerei și luă un baston. Îi spuse nervosului marinar:
-Măi ciobanule, dacă vorbeai frumos te puneam în fruntea țării. Ești un turbat, un necuviincios, venit ca uraganul de la țărmul mării. Ai să conduci o geamandură, nu ai maniere de soi. Știi doar să înjuri, să faci gură, ești un necioplit, un strigoi.
Tănăsică scoase din buzunar un pistol cu gaze lacrimogene și o amenință pe Dudica:
-Dacă nu mă rezolvi urgent, babă, am să mă duc la un călugăr renumit. Eu pe lumea asta fac treabă, sunt un marinar șmecher, iscusit. Când spun numai odată: Veniți repede, eu sunt cel ales,cel mai bun, cel mai faimos
Toată lumea este speriată, se aud voci la munte, deal,la șes.