Cand m-am trezit uitasem de tot. Pana si de criza pe care o facusem cu cateva ore inainte. De acum m-am schimbat. Asa spun de fiecare data… Nu e niciodata asa…
Sunt alta azi. Am uitat de tot. De tot. Parca mi-au bagat ceva in creier, cum se zice…brainwashing. Uitasem si asta. Pentru cateva momente, acolo…
Pun pariu ca nu stii cat de urat s-au purtat cu mine. Nu iti imaginezi chinul prin care am trecut. Stiu sunt o junkie, asta imi spune toata lumea. Dar oamenii se schimba. Toate momentele de criza, toate atacurile de panica, toate clipele in care as fi vrut sa fie cineva langa mine. M-am facut bine acum, nu?
Femeia in alb se uita la mine cu mila si cu durere. Ce se intampla? De ce nu zice da? Stiu, e greu sa te uiti la cineva cum sunt eu si sa nu iti fie mila. Dar privirea aia, e altceva.
Of, inca mi se vad intepaturile din bratul stang. De ce nu scap de chestia asta…? Spun ca am uitat de fiecare data cand ma trezesc dar cand le vad… Imi amintesc totul. Totul pana in momentul ala… nu, nu stiu nici eu de ce am nevoie de “chestia aia” ca sa fiu bine.
Dumnezeule, de ce s-au adunat toti in jurul meu?

O sa dorm si o sa treaca totul. Da, asta e cheia. Trebuie sa fiu stapana pe situatie. Niciodata nu m-au privit asa… Pana si Marga, ea ma intelegea mai bine, acum e atat de trista. As vrea sa o intreb pe ea. Da, asta trebuie sa fac.
Deschid gura…incerc sa strig…dar nu imi aud vocea. Asta e ciudat. Mai incerc o data, normal. “Ma…”
Restul nu se aude.

Vreau un vis, orice vis, un cosmar macar. De ce nu ma lasa sa dorm. Vorbesc toti in jurul meu, de ce nu pleaca? Vreau sa ma adoarma si sa plece. Ce as asculta acum o melodie. Dar nu. Asta face iar legatura cu chestia aia . Care o sa ma ucida la un moment dat.
Si incepuse asa frumos… Eram cu prietena mea cea mai buna si am nimerit la un chef prin Dristor. Nu stiu al cui era apartamentul. Nici macar nu stiu prin cine ajunsesem acolo. Ideea e ca seara aia a fost cam prima mea petrecere adevarata. Nici nu mai stiu prin cine ajunsesem acolo. Dar clar e ca m-am distrat foarte tare, prima oara cand am pus gura pe alcool. De-adevaratelea adica, ca o bere doua mai bausem si eu. Acolo am intalnit-o pe Dora. Nici nu stiu cati ani avea. Dora cred ca si acum ar fi aratat la fel…
Dora era genul de tipa pentru care nu conta mai nimic. Mai tarziu am aflat ca nu chiar nimic. Era atat de frumoasa! M-am indragostit pe loc. Sa nu intelegeti gresit, nu sunt lesbi sau cine stie ce… dar era frumoasa stiti voi. Si o femeie poate aprecia frumusetea altei femei. Dar nu era o frumusete clasica…avea nasul stramb…buze subtiri… nu stiu …pentru restul era uratica..
Ce frumoasa era Dora!
Atunci a inceput totul. Am inceput sa iesim impreuna… Prima oara prin parc si asa…apoi prin diferite baruri…si cand nu se mai putea, la ea acasa. Dora statea cu chirie. Nu era din Bucuresti. Ce imi mai placea la ea…era singura…nu o deranja nimeni. Dar era SINGURA. Si asa ar fi ramas…
Dora fuma niste chestii bizarre…eu fumam tigari, e adevarat. Dar tigarile ei nu aveau acelasi miros. Si se ferea sa le fumeze in public. Iar mie abia dupa vreun an mi-a dat sa incerc. N-am inteles treaba asta in acel moment. Nu stiam de ce se ferea. V-ati prins voi de ce…
Dora. A murit la doi ani dupa ce ne-am cunoscut. Leucemie.
Iar m-au trezit oamenii astia…ei oare nu vad ca eu trebuie sa dorm. Cred ca am niste cearcane. Eh, oricum nu se uita nimeni la mine. In afara de Marga. Marga e in colt.
De ce plange Marga?


Of, nu stiu ce tot vor de la mine oamenii astia. Doctori idioti!
Ah, povesteam despre Dora. Cred ca incercase toate drogurile posibile. Nu stiu de ce, dar asta nu ma facea sa o resping. Inca imi amintesc cum a fost prima oara cand am fumat… Stiu ca ma uitam pe tavan si aveam senzatia ca tavanul oarecum crapat lua forma unui white pony. Ca in melodia de la Deftones. Si melodia isi avea un alt sens decat ar fi avut in mod obisnuit.
Au urmat multe alte incursiuni in lumea asta ce pana nu demult imi era interzisa. Nici nu le mai tin minte pe toate. Cu asta a venit si prima mea experienta, trista cum si este de obicei pentru o minte pierduta cum era a mea. Stiu doar ca baiatul era si mai beat si mai drogat ca mine. Nici nu stiu daca mi-ar fi placut in viata reala. “Viata reala”…ce notiune indepartata…dar sa trec peste asta.
Dora devenise din ce in ce mai trista, mai singura. Pe mine ma durea ca nu mai vorbea cu mine. Eu o iubeam in felul meu. Si inca era frumoasa. Cel putin pentru mine.

Of, Marga tot acolo e. De ce e asa de trista?
Pe mine m-au intristat amintirile astea. Cat de dor imi e de Dora. Ajunsesem sa locuiesc cu ea, desi mama nu stia nimic din ce se intampla… Dar traiam deja intr-o lume care nu se oprea numai la iarba. Iarba era un fel de cafea de dimineata. Am tras si K, am inghitit si pastile..nu mai stiam ce sa mai incerc ca sa imi exalt simturile.. Insa stiam ca eu niciodata dar niciodata nu o sa “bag in vena”. Nu. Era interzis.

Ce se intampla de nu ma lasa sa adorm? Oare e ceva in neregula cu mine?
Oricum. Nu am bagat in vena. Pana in ultimele 2 luni inaintea mortii Dorei. Era atat de trista incat numai cu asta isi ocupa timpul. Insa pana in ziua mortii ei nu am stiut ca avea leucemie si de fapt ea primise acordul de la parintii ei sa faca ce isi doreste. Oricum nu mai avea ce sa piarda. Eu insa da.
Am inceput sa fac si eu ce facea Dora. Devenisem de mult atat de apropiate incat si ultima bucatica de paine o imparteam.
In ziua in care a murit, eram atat de fericite! Fusesem sa ne facem testul HIV si era ca o gluma. Stiam ca nu avem nimic dar ne facuse asistenta sa ne simtim…”normale”.
A zis ca nu stie de ce doua fete atat de frumoase si cuminti au venit sa faca testul. E clar ca nu au nimic.
Si apoi, s-a dus.

Mama. Ce cauta mama aici?
Imi sopteste ceva la ureche. Pare un te iubesc. De ce mi-ar spune mama asa ceva?
Sunt o drogata. Cum poate mama sa iubeasca o drogata?

Dupa moartea Dorei am avut o perioada “clean”. A fost si frica. Si lipsa de bani.
Dar apoi parca ajunsesem mai rau. Din trei in trei luni ajungeam la d-tox. Asa m-am imprietenit cu Marga. Marga nu stie ce e aia drog. Drogul ei e cafeaua. Si aia numai in turele de noapte…
Eram si eu ca Marga odata…Ce pura e… Si frumoasa. Dar nu la fel de frumoasa ca Dora. Nimeni…nu poate fi…asa…

Mama tot aici e. Of, ce se intampla. Oare dorm acum? Visez?
Inchid ochii. Ii deschid din nou. Mama, Marga, oamenii astia tot aici sunt… Cineva vorbeste cu mine. Imi arata rezultatul testului. Era pozitiv.