agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2904 .



no more bolero
proză [ ]
mosaique din lhasa - jurnal

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2006-06-20  |     | 



uneori, darius, fac țăndări cuvintele. arunc din pântec orice stare posibilă, fiindcă eu nu am lacrimi de lumină. sunt o femeie despărțită de vânt la fiecare plecare și mă revolt ca o tempestă oceanică. e prea mult să simt cum mă deșir de fiecare dată agățându-mi trecerea de catarge, așteptând un rămas. niciodată cel bun. niciodată ultima oară. atunci când urăsc cuvintele, se întorc în mine mai înalte și mă supun, mă umilesc prin perfecta lor umbră, pentru a-mi aminti din ce loc m-am desprins, prea timpuriu, când mama se ducea cu viața ei în mâini și nimeni nu era acolo să îi dezlege ultimul fir. poate doar presimțirea mea că totul se poate pierde într-o secundă, ca într-un teatru viu redus la absurd într-atât, încât nici măcar eu însămi nu sunt aici să îl fac să se spulbere. e oribil, darius, cum mergem prin soarta celorlalți și le zdrobim și îngenuncherea. cum pierdem conștienți timpurile, așa, elipsoidal și ireversibil pământesc. nu, nu mai îmi spune cât de îndrăgostiți am fi fost dacă. nu există condiționare reciproc trăibilă într-un bolero andante al viețiimorții, simbioză fluorescentă până la orbire. nu mai pot deschide obiectele, oamenii, întâmplările, până în miezul lor. am mâinile deja obosite de un finit simplu. doar prin valuri noaptea îmi apar albe, nefiresc de albe, ca și cum nici viața nici moartea nu le-ar fi atins vreodată, ca și cum au apărut în viața ta spre a-ți deschide altă cale. nu mă întreba nimic. nici încotro vei găsi orizontul, nici încotro aleargă mustangul. eu îți spun atât: sunt cea care simte secusa tăietorului de timp în fiecare materie divină sau cine mai știe ce nume ar fi avut de nu am fi fost doar oameni.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!