agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-26 | |
Un prost pe nume Dominte, un zăpăcit pe nume Melinte și o nebună numită Neliza, au găsit adăpost într-un castel părăsit de pe satelitul Hexagena din constelația Beta Centaurina. În acest castel numit Babaroaza care avea o mulțime de încăperi aflate intr-o stare avansată de degradare cei trei s-au instalat in următoarea ordine: la parter era nebuna Neliza care dorea să vadă tot ce era prin jur și să știe absolut tot. La etaj era într-o cameră mică prostul Dominte iar într-o cameră enormă se instalase zăpăcitul de Melinte. Fiecare dintre ei având viața lui cu obiceiuri mai mult sau mai puțin ortodoxe căutau să se înțeleagă unul pe altul și să nu-și facă ghinioane. Totul a fost bine până in momentul când prostului de Dominte îi veni ideea să instaleze-n jurul castelului sistem de alarmă și sârmă ghimpată ca liniștea lor să nu fie tulburată de musafiri nepoftiți. Nebuna Neliza se repezi la gâtul lui Dominte înfuriată peste măsură de ceea ce făcuse acesta in jurul castelului. Ea le spuse celor doi amici care stăteau cu gura căscată: Eu îs nebună și atât, voi sunteți se pare tonți. Răbdarea azi mi-a sărit când văd că aveți ifose de conți. Castelul asta-i doar o ruină, locuită de niște lași care nu s-au descurcat-n viață, au făcut doar mărunți pași. Nu sunteți oameni de soi și aveți purtări bizare. Nu sunteți deloc eroi iar viața voastră e doar o eroare. Dacă nu aveam mintea-n ceață, nu stăteam nici un minut ,asta-i surpriza de la viață,pentru ea plătesc tribut. Dominte înfuriat peste măsură de cele auzite de la Neliza se duse urgent spre Melinte și-l atenționă: Îmi bat creierii degeaba cu o nebună și un zăpăcit, voi stricați acuma treaba, sunt eu prost dacă nu vă evit. Voi sunteți doar pieze rele, îmi purtați doar ghinion, imi faceți numai belele, mi-e frică de orice spion. Zăpăcitul Melinte dacă văzu că nu mai are cale de întors fața de cei doi, se apucă să-și facă bagajul și le spuse-n final: Creierul vostru-i bleg, are mersu-n sens greoi. Eu nu pot să vă înțeg, sincer pe voi amândoi. Plec, eu sunt doar zăpăcit, nu-s tembel și nici nebun. Îmi pare rău că v-am întâlnit, la prostia vostră eu rămân imun. Stați cu sârmă și alarmă, restul vieții-n castel. Nu vă trebuie nici o armă, nici pisică, nici cățel.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate