Daca ar trebui sa-mi povestesc astazi viata cuiva, as putea-o face în asa fel, încît m-ar considera o femeie independenta, curajoasa si fericita. Nici vorba: îmi e interzis sa mentionez unicul cuvînt care e mult mai important decît cele unsprezece minute — dragostea.
În timpul întregii mele vieti, am înteles dragostea ca pe un soi de sclavie consimtita. E o minciuna: libertatea nu exista decît în prezenta ei. Cine se daruieste total, cine se simte liber iubeste la maximum.
Si cine iubeste la maximum se simte liber.
Din cauza asta, în pofida a tot ce pot trai, face, descoperi, nimic nu are sens. Sper ca timpul sa treaca repede, ca sa ma pot întoarce la cautarea de mine însami — întîlnind un barbat care sa ma înteleaga, care sa nu ma faca sa sufar.
Dar ce tot spun o prostie ca asta? În dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e raspunzator pentru ceea ce simte si nu putem da vina pe altul pentru asta.
M-am mai simtit ranita cînd i-am pierdut pe barbatii de care m-am îndragostit. Astazi sînt convinsa de faptul ca nimeni nu pierde pe nimeni, fiindca nimeni nu poseda pe nimeni.
Asta e adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda.